Cărţi | BookMag

O singură scenă, mai multe amintiri

Era primăvară, eram la țară, la străbunica. Poate că aveam 2 ani și un pic. Mă jucam cu Leu, câinele lup al familiei. Ne hârjoneam printre bujori și la un moment dat el m-a apucat cu dinții de rochie, eu m-am poticnit și am căzut; el a venit și mă împungea cu botul în burtă, așa că m-am pus pe râs, mă gâdila. Țipetele mele au atras-o pe mama și pe străbunica, speriate că Leu mă mușcă. Aceasta este prima mea amintire din copilărie: pot să descriu culorile rochiei, tufele de bujori, jocul cu câinele. Mama îmi spune că de fapt întâi m-am speriat și am țipat, apoi am început să râd. O singură scenă, mai multe amintiri – care dintre ele este cea corectă? În ce măsură amintirile fiecăruia dintre noi reflectă realitatea trecută, fără să fie cosmetizate de sentimente și senzații? Eu îmi amintesc mirosul florilor de bujor de la acea scenă cu câinele, vederea unui bujor mă duce cu gândul la casa de la țară și la curtea imensă în care mă jucam.

Despre citit. Sau simplu manifest pentru lectură

Hm! Ce să spui despre citit cînd toată lumea scrie? Ce să glosezi în marginea cititului cînd toată lumea – mă rog, o felie consistentă din umanitatea din preajmă – trăncănește? Ce să mai adaugi la arta cititului cînd scrisul și vorbitul – procedee mult mai lucrative și avînd șanse mari de recupera material timpul risipit – sunt la ordinea zilei? Desigur, în dezordinea lumii în care trăim. În univers. În lume. În România, mai intens parcă. Vorbitul și scrisul bat orice alt fel de comunicare. „Viorica, te iubesc!, „OK, scrie-mi/fă-mi un proiect!. „Gicule, ai vorbit cu Ciupitu pentru mașina de spălat?, „Aoleu, am uitat, o să-i dau un SMS!. Producerea de mesaje a devenit cea mai răspîndită formă de comunicare. Dă-mi un bip, dă-mi un semese, îți dau un email, un fax, mai știu eu ce. Și cititul?

Marian Keyes: „Un scriitor tânăr n-ar trebui să scrie pentru piață sau imitând un alt scriitor“

Marian Keys este o scriitoare irlandeză care a demolat clișeele cărților cu ,,happy-end programat. Povestea vieții ei este la fel de interesantă, multe dintre episoadele delicate trăite de scriitoare fiind teme centrale sau capitole în cărțile sale. Până acum, editura Polirom a tradus șase dintre romanele sale „despre femei normale. Keyes tocmai lansează un nou volum în Marea Britanie, Saved by the Cake, în care povestește cum și-a învins depresia care a măcinat-o în ultimii doi și cum a salvat-o facerea de prăjituri de la un dezastru mai mare. Vă oferim un extras dintr-un interviu apărut inițial în revista The ONE.

Când vrăjitoarele pun stăpânire pe oraș

După Jurnalele Vampirilor, serie ce mi-a deschis apetitul pentru acest gen de literatură fantastică, am fost foarte încântată când mi-am văzut în bibliotecă toate cele trei volume ale seriei Cercul Secret, Ritualul, Captiva, respectiv Puterea, scrise tot de cunoscuta autoare L. J. Smith.

Lecturi fugare

În ultima vreme am tot citit, multe şi diverse, dar timpul mi-a fost ocupat furat de multe alte activităţi, aşa încât am ajuns să nu mai ţin pasul cu recenziile. Prin urmare, m-am gândit să vă stârnesc doar cu nişte mici impresii de lectură pentru un teanc de cărţi din domenii diverse.

Scrie pe blogul tău despre o carte din literatura rusă!

BookMag încurajează în continuare creativitatea literară a bloggerilor şi îi premiază pe cei mai buni! După cărţile de dragoste, de aventuri, româneşti, englezeşti, motivaţionale, ne-am gândit la cărţile de literatură rusă! Aşadar, dacă ţi-a plăcut o carte din literatura rusă (poezie, proză, eseu ș.a., contemporană sau clasică), scrie despre ea pe blogul tău (sau pe al unui amic)! Cea mai bună impresie de lectură va fi postată pe BookMag şi va fi premiată cu cărţi la alegere în valoare de 150 de lei!

Între blestemul muzicii şi blestemul iubirii

Muzica este o mesageră a zeilor sau, dimpotrivă, a Infernului? Aceasta este întrebarea de la care porneşte romanul Clopotele, semnat de scriitorul american Richard Harvell. Moses Froben, născut într-o clopotniţă a unui sat eleveţian, din relaţia păcătoasă dintre preotul catolic şi „nebuna satului, este posesorul unei voci de excepţie. Ea, vocea, îi aduce în viaţă deopotrivă lumina şi întunericul, eliberarea de condiţia sa umilă şi, totodată, captivitatea într-o alta, la fel de (dacă nu şi mai) chinuitoare. Căci, aruncat în râu de tatăl nelegiuit, dornic să scape de amintirea păcatului său, Moses va fi salvat de nişte călugări. Intrat în mânăstire, vocea îl va face repede remarcat, dar îl va şi condamna pe viaţă: adolescentul va fi castrat, pentru ca vocea sa angelică să îşi păstreze puritatea.

Fantoma infidelității

Pentru cuplul imaginat de Zeruya Shalev, problemele nu trebuie rezolvate, ci trăite. Sunt întoarse pe toate feţele şi trezesc vulcanul stins al nemulţumirilor mocnite. Când emoţiile au erupt, nu a venit finalul. A început doar cronica unui război anunţat de alăturarea cuvintelor Soţ şi soţie, prea devreme.

Noua sclavie – cea sexuală

Nataşele sunt unele dintre cele mai căutate mărfuri de către noii stăpâni de sclavi. Sunt femeile care provin din ţările Europei de Est şi ajung în mâinile reţelelor de traficanţi de carne vie din toată lumea. Sunt acele femei care n-au ales să practice prostituţia ci au fost păcălite cu diverse alte locuri de muncă departe de casă şi apoi obligate să se prostitueze. Odată ajunse la cheremul celor care le promit o existenţă mai bună, sunt violate, abuzate şi ţinute ostatice de către proxeneţii lacomi şi fără scrupule. De cele mai multe ori aceştia lucrează liniştiţi apăraţi de indiferenţa clienţilor şi a poliţiştilor corupţi. Multe dintre ele sunt din România.

O insulă prea mică: postcolonialişti

În iunie 1948, vaporul Empire Windrush ancora la Londra, având la bord 492 de oameni din Indiile de Vest. Veniţi în căutarea unei vieţi mai bune, aceştia erau primul grup mare de imigranţi caraibieni în Marea Britanie. Tatăl romancierei Andrea Levy se afla pe acel vapor, iar în cărţile sale anterioare, scriitoarea s-a referit la copiii din „generaţia Windrush şi la eforturile lor de a-şi construi o viaţă, fiind în acelaşi timp negri şi britanici. Acum, în cel de-al patrulea roman, O insulă prea mică, ce i-a adus în 2004 Premiul Orange şi distincţia Whitbread pentru Cartea Anului, Levy revine la problemele acele generaţii deschizătoare de noi drumuri.

Cum să-l zăpăceşti de cap în pat

Dacă aveţi chef de o hârjoneală în zăpadă (mai degrabă aveţi nevoie de curaj pentru aşa ceva!) sau viaţa de cuplu v-a intrat în rutină şi resursele de imaginaţie s-au irosit, puteţi apela la o lectură ajutătoare: Cum să-l zăpăceşti de cap în pat, de Siski Green, cea mai recentă apariţie a editurii Kondyli. „O lectură îndrăzneaţă, pentru orice femeie căreia îi place să ofere şi să primească plăcere, dar şi pentru tipa care vrea, din când în când, să-şi răsfeţe iubitul cu o picanterie. Dacă textul de pe coperta patru nu v-a convins, o să vă ofer câteva argumente în plus.

O femeie de nădejde

Uneori, casele Londrei ascund povești misterioase, crime, șantaj, moarte, istorii atât de încurcate încât nu îți imaginezi cine sau cum le va da de capăt. Doamna Hawkins, Nancy, dacă apuci să o cunoști mai îndeaproape, este personajul central al romanului Departe de Kensington, o văduvă de război plinuță, tânără, critică și autocritică și, în special, cu păreri de nezdruncinat și cu o integritate care unora le poate părea de-a dreptul bolnăvicioasă. Este redactor într-o editură, ceea ce pare să-i aducă toate necazurile posibile. Este și detectiv în timpul liber, pentru că se simte oarecum responsabilă de ceea ce se întâmplă în casa în care locuiește, o pensiune populată cu personaje dintre cele mai diverse și dubioase. Este o persoană isteață, profundă, tranșantă.

Categorie: Cărţi