Am fost săptămâna aceasta la Școala nr. 89 Nicolae Labiș, din cartierul Titan, sectorul 3. Un loc foarte drăguț, seamănă foarte mult cu școala la care am învățat eu…nu vă spun în urmă cu câte decenii. A fost un tur de forță, căci doamna Prof. Magda Oargă ne-a ajutat să ducem mesajul campaniei
Eu cred așa: câtă vreme un procent covârșitor din populație va considera că televiziunea este singura sursă de informare și educare, or să tot fie rezultate stânjenitoare la bacalaureat sau la admiterea în facultate. De ce? Pentru că nu-ți mai arde de învățătură când vezi așa-zisele modele de succes defilând în platourile televiziunilor cu discursuri agramate sau non-discursuri. Îți dai seama că se poate și așa, trebuie doar să ajungi acolo unde trebuie. Și dacă emisiunile TV cu fete „tunate și băieți de băieți au succes, înseamnă că asta e calea.
Un studiu realizat de National Literacy Trust din Marea Britanie a arătat că există o legătură evidentă între cât de mult citesc copiii şi rezultatele lor la testele şcolare. Copiii care citesc de plăcere în afara programei şcolare au rezultate superioare la ore şi la verificările periodice. Iar volumul lecturilor extra-curriculare este un indicator sigur al succesului viitor, indiferent de mediul social din care provine copilul. Asta înseamnă că lectura e democratică, nu-i aşa? Are acelaşi efect şi asupra bogaţilor, şi asupra săracilor.
Copiii preferă să citească în timpul liber cărțile despre care se discută în grupul lor de prieteni sau cele despre care află de pe internet. Recomandările profesorilor și ale părinților sunt privite cu scepticism, probabil din cauza prăpastiei intergeneraționale și a faptului că de obicei dascălii și familia sunt surse de teme și îndatoriri, nu de recomandări agreabile pentru timpul liber.
Sau poate o verişoară de gradul II? Căci asta pare a fi noua adolescentă megică a literaturii pentru copii. Oksa Pollock, personaj conturat cu grijă şi imaginaţie, are ambiţii mari. Deşi poate la început nu ai crede.
Profesori, lăsaţi-i pe aceşti copii în pace - acesta este titlul (ce parafrazează refrenul melodiei Another brick in the wall, a trupei Pink Floyd) sub care jurnalista Amanda Ripley a publicat în Time un articol în care performanţele deosebite obţinute de elevii şi studenţii sud-coreeni sunt explicate prin existenţa unui sistem draconic de meditaţii private, se arată în materialul preluat de Mediafax.
Cartea aceasta e ca un strigăt. Ţipătul unei adolescente singuratice, care îşi descoperă cu mânie şi fragilitate sexualitatea, care se blindează într-o lume ciudată, numai a ei. La 15 ani, Melanie se transformă în faţa oglinzii în personaje din picturi celebre, se lasă speriată şi mângâiată de tenebrele nopţii, citeşte cărţi pline de erotism. Se delimitează de fraţii cei mici, se crede matură, îşi pune întrebări legate de Dumnezeu, despre care trage concluzia că trebuie să fie foarte singur. Aşa, cam ca ea. Este o fată bogată, care îşi aşteaptă acasă părinţii plecaţi peste Ocean.
Esențele rare vin în recipiente mici, așa se spune, și nu cred că se aplică doar parfumurilor. E la fel de valabil și în cazul cărților și al autorilor care te surprind la un moment dat cu o piesă dintr-un altfel de registru decât cel cu care te obișnuise. Este exact ceea ce face Alex Leo Șerban în Litera din scrisoarea misterioasă. Această carte este disponibilă în premieră în format electronic pe www.elefant.ro, în traducerea de excepție a Antoanetei Ralian.
Nu m-am gândit niciodată la moarte cu simpatie. Sau cu acceptare. Sau cu înţelegere. Cred că sunt un om normal, pentru care moartea e un gând îndepărtat, un eveniment nefericit şi un prilej de temeri constante. Încă mai am timp sa fac pace cu ea. Sper! Moartea poate fi uneori simpatică. Amabilă. Agreabilă. Afabilă…ca să începem cu litera a din lista sa de referinţe. Nu e drăguţă, nu vine niciodată când e aşteptată, e ca o damă capricioasă care îşi schimbă poftele cât ai clipi. Mai are şi eşecuri, uneori vine dar pleacă bosumflată, pentru că viaţa învinge. Are tot timpul din lume pentru a contempla fragilitatea umană, pentru a zugrăvi sufletele în culori şi pentru a vedea cerul în tonuri diverse şi pentru a spune poveşti. Şi chiar e o povestitoare talentată. Sensibilă. Cu simţul umorului. Impresionabilă. Directă. Profundă.
Laureata Booker A.S. Byatt declara de curând, la Festivalul de la Edinburgh, că scriitorul Terry Pratchett este alegerea perfectă pentru părinții care ar vrea să își obișnuiască progeniturile cu lectura. Byatt crede că dacă toți copiii ar primi câte o carte a lui Pratchett, acesta ar fi începutul unei revoluții a lecturii. Scriitoarea britanică a lansat la Edinburgh un nou roman, o reinterpretare a mitului Norse Ragnarok, în care, după o succesiune de dezastre naturale, vine sfârșitul lumii. Byatt a mărturisit că această poveste care o bântuie încă din copilărie.
Spiral, cea de-a cincea carte din seria Tunele, va fi lansată în Marea Britanie peste o săptămână, pe 1 septembrie, iar în Statele Unite va apărea la anul. Sperăm să o vedem și la noi cât de curând, pentru că face parte dintr-o serie îndrăgită de adolescenții din România. Cel de-al șaselea volum al seriei va încheia aventurile subterane ale lui Will și ale prietenilor săi. Roderick Gordon şi Brian Williams sunt cel mai efervescent cuplu literar pe care l-am cunoscut. Stilul lor conversaţional este la fel de spumos precum scriitura cu care au încântat milioane de cititori. Asta poate şi datorită faptului că, venind în urmă cu trei ani în România, pentru lansarea cărţii a doua din seria Tunele, au descoperit multe lucruri pe placul lor şi au avut multe surprize agreabile.