O carte senzațională, Hoțul de cărți, care a captivat încă de la publicare și a câștigat de atunci tot mai mulți admiratori, numărând acum milioane și milioane de fani, apare joi în librăriile din România. La vârsta de 30 de ani, australianul Markus Zusak fusese remarcat deja ca unul dintre cei mai inovatori și poetici romancieri ai zilelor noastre. Odată cu publicarea Hoțului de cărți, el a devenit un „fenomen literar. A crescut ascultând povești despre Germania nazistă, despre bombardarea Münchenului și despre evreii care erau mânați spre lagăre prin micul oraș natal al mamei lui. A știut dintotdeauna ce poveste voia să aștearnă pe hârtie.
Unul dintre romanele cu vampiri scrise de Anne Rice iese în evidenţă prin stranietatea sa. Autoarea încercase să imagineze o nouă mitologie a vampirilor, diferită de cea stabilită de Bram Stocker. Reuşise acest lucru păstrând însă, ca şi scriitorul irlandez, o distanţă respectuoasă faţă de religie. Lumea vampirilor era o lume fără Dumnezeu şi, într-un fel, o lume ignorată de Dumnezeu. Însă aceste reguli autoimpuse fuseseră încălcate într-un mod şocant în Vampirul Vittorio. Vittorio se deosebeşte fundamental de Lestat sau de alţi vampiri. Se deosebeşte pentru că vede îngeri şi vede sufletul oamenilor (îndeosebi atunci când acesta părăseşte trupul). Se deosebeşte, în principal, pentru că încearcă să fie moral. Vittorio fusese un om educat în spiritul religiei, al perceperii binelui şi răului, iar noua sa stare îi provoacă o criză morală.
Ministerul Educaţiei aplică pentru noul an şcolar măsuri-fulger ce privesc modul de predare al profesorilor şi programa şcolară, astfel încât să fie evitate rezultatele dezastruoase la examenele de absolvire. În același timp, Legea educaţiei naţionale prevede că elevii care din toamnă vor intra în clasa a V-a vor sta în gimnaziu cu un an mai mult, adică cinci în loc de patru, inclusiv clasa a IX-a. La finalul clasei a IX-a are loc, după noile reglementări, o evaluare naţională obligatorie a tuturor elevilor, se arată în materiale realizate de Mediafax și Gândul.
Din tinerețe, M. privește înapoi către adolescență. O perioadă black, atât prin prisma muzicii ascultate, cât și prin prisma confuziei sexuale, a depresiei, a limbajului direct, a filosofiei morții. O lume exagerată, cu cimitire, alcool, incest, vise bolnave. Adolescența obișnuită …
Pentru că nu înţeleg ce citesc, elevii din clasele I-IV vor avea o oră specială de lectură, iar cei din V-VIII secvenţe de lectură la materiile principale. Începând din toamnă, învăţătorii şi profesorii îi vor învăţa pe elevi cum să înţeleagă ceea ce citesc din manuale şi nu numai. În clasele I-IV va exista o oră specială de lectură, iar în V-VIII vor fi secvenţe de lectură pentru fiecare materie în parte. Aceste secvenţe înseamnă, de fapt, câteva minute din timpul unei ore în care tot ceea ce trebuie să facă elevii este să înţeleagă informaţia citită, fie că este vorba de ora de limba engleză, biologie, matematică etc. Pentru disciplina limba şi literatura română, va exista o oră întreagă de lectură.
Sherlock Holmes e un tip cunoscut în lume. Îţi place sau nu-ţi place personajul, recunoşti că ai auzit de el. E bărbatul acela matur, mai mereu serios, cu o logică enervantă de fier-beton, bolnav de detalii şi cu o memorie aproape blestemată. Mulţi au auzit şi de părintele de cuvinte al lui Holmes, un englez uns cu toate alifiile, Sir Arthur Conan Doyle. La multe petrecanii l-a dus pe mintea pe Sir Arthur cand l-a creat şi a suflat peste Holmes, dându-i viaţă, personalitate, enigme de dezlegat şi crime de rezolvat. Un singur lucru a uitat Pygmalionul să-i dea copilului său literar. Exact copilăria. Aşa că s-a găsit un pui de Conan Doyle al zilelor noastre, atât de pătimaş după personajul omniscient şi înnegurat, încât a decis să-i inventeze lui Sherlock o copilărie şi o adolescenţă demne de un detectiv de valoarea şi anvergura acestuia. Andrew Lane a scris până acum patru volume despre tânărul Sherlock, primul fiind chiar Norul morţii. Aşa că puştanii îl pot descoperi din vreme pe viitorul faimos dezlegător de mistere complicate.
Carlos Ruiz Zafón este unul dintre cei mai îndrăgiţi romancieri ai momentului și iată că așteptăm apariția unei noi delicatese literare ce-i poartă semnătura. Prinţul din negură e primul volum al unei trilogii dedicate publicului tânăr. Suntem în anul 1943, iar Europa este măcinată de război. Familia Carver se hotărăşte să se instaleze într-un orăşel de pe coasta Atlanticului. O pisică neagră şi un orologiu ce măsoară timpul în mod bizar sunt doar primele semne ale unei enigme ce se va adânci cu fiecare pas. Noua locuinţă ascunde o taină inimaginabilă. De cum îi trec pragul, lucruri stranii încep să se petreacă, iar în aer pare că pluteşte încă spiritul lui Jacob, fiul foştilor proprietari, care a murit înecat. Cu ajutorul prietenului lor Roland, Max şi Alicia Carver încearcă să desluşească împrejurările acestei morţi misterioase. Statui fermecate, vise ciudate, apariţii înfricoşătoare, o colecţie de filme neobişnuite şi povestea sinistră a vasului Orpheus îi vor conduce pe tineri către un personaj cu puteri supranaturale: Prinţul din negură... o creatură diabolică, întoarsă din trecut pentru a lichida o datorie mai veche.
Un ghid pentru supravieţuire onorabilă, în caz că eşti gras, ghinionist şi părăsit de iubirea vieţii tale: cartea Știri de acasă, de Annie Proulx. După începutul tern te aştepţi la o carte duioasă, plată, care să te lase la final cu senzaţia că Annie Proulx a mai descoperit un argument patetic în sprijinul panseului pesimist că viaţa asta e o mare porcărie. Lucrurile încep să se mişte frumos după primul capitol şi vă asigur că până la pagina 100 îl veţi adora pe Quoyle, atipicul personaj principal. Nu se înscrie în nici un tipar de bestseller, nu are şi nici nu îşi doreşte calităţile excepţionale ale unui model de succes. Dar e foarte prezent, e viu, îl simţi alături şi uneori ai vrea chiar să îi poţi spune câteva vorbe care să-i mai potolească zbaterile interioare.
Dean Koontz este un autor foarte prolific, este un autor bine cunoscut, este un autor de succes, este un autor bine vândut. A reuşit toate acestea inventându-şi un stil propriu, inconfundabil şi – mai ales – inventând (reinventând) un gen ce-i aparţine doar lui. Definit în literatura de specialitate drept suspence thriller, genul literar în care excelează Koontz combină, de fapt, elementele de thriller cu horror, fantastic, science fiction şi – uneori – cu satira. Rezultatul este că Dean Koontz obţine ceva original, ceva ce-l defineşte şi-l deosebeşte de alţi scriitori. Sigur, dozele pe care le toarnă în alambicul său sunt diferite de fiecare dată, iar unele dintre romanele sale pot fi încadrate destul de uşor în categoria horror – dar cărţile lui Koontz se caracterizează întotdeauna prin dinamism, prin tensiune şi prin răsturnări dramatice de situaţie. Adică se citesc cu sufletul la gură.
de Oana DUȘMĂNESCU Moştenirea ucigaşă. De Gareth P. Jones. Într-un conac englezesc, într-o atmosferă sumbră, austeră, cu mese frugale, fără culori, manifestări joviale sau râsete prea multe, trăiesc doi gemeni adolescenţi, orfani de ambii părinţi. Toate zilele lor se …