Palatul dorinţei este cel de-al doilea roman din Trilogia Cairoului. Dacă în primul roman, O plimbare prin palat, Naghib Mahfuz prezenta conflictele dintre personaje şi întâmplările ce au cutremurat familia negustorului Ahmad Abd el-Gawad, în Palatul dorinţei scriitorul egiptean a creat scene de interior, unde stările sufleteşti, nu faptele, ajung în prim-plan. Ritmul acţiunii este încetinit pentru a zăbovi asupra incursiunilor introspective. Sentimentele năvalnice nu mai sunt interzise, ci descusute până la ultima zvâcnire neînţeleasă.
Potopul de romane fantasy şi horror ce a inundat librăriile noastre în ultimii ani poate să lase impresia – mai ales cititorilor tineri – că aceste genuri sunt nou apărute pe piaţa literară, că reprezintă ultimele tendinţe ale industriei divertismentului şi că şi-au propus să înlocuiască literatura SF, care-i deja învechită. Nimic mai greşit. Literatura horror şi cea fantasy sunt la fel de vechi ca şi literatura SF (sau chiar mai vechi).
Norocul mare al speciei noastre este că umorul de pe Pământ nu are nici început, nici sfârșit. Desigur, nu toți oamenii au darul acesta fermecat de a mângâia, de a certa cu vorbe pe care nu te poți supăra, de a smulge surâsuri sincere. Și în scris este cu atât cu mai greu să convingi că poți fi maestrul râsului. Cuvintele nu sună la fel pe hârtie cum sună auzite de ureche, sunt înșelătoare, pot supăra, pot induce în eroare.
Dacă aş fi întrebat – la orice oră din zi (sau din noapte, dacă nu consideraţi noaptea ca fiind o parte a zilei) – ce părere am despre o ecranizare, aş răspunde fără să stau pe gânduri: cartea e mai bună decât filmul. Există însă şi o excepţie. Filmul Recuperatorii. Calmaţi-vă. Filmul nu poate fi mai bun decât cartea. Poate fi – precum în cazul nostru – o completare sau o altă versiune a romanului.
Iată încă o recomandare de lectură pentru raftul dumneavoastră de cărți importante pentru sănătate și nutriție optimă. Prof. Dr. Gheorghe Mencinicopschi, Prof. Dr. George Puia Negulescu și Dr. Șerban Puia Negulescu vă supun atenției o carte despre vitamine.
Îți poți schimba viața în orice moment, nu trebuie să aștepți o zi anume, o configurație astrală specială sau vreun imbold exterior. Trebuie doar să vrei s-o faci și să ai curajul schimbării. Pentru că aici este marea problemă a contemporanilor noștri: de la gândul sau nevoia schimbării și până la schimbarea reală pot trece chiar și ani. Ani de lașitate și de non-acțiune. Iar ideea că trebuie să ții cont de tot felul de condiții și persoane când decizi schimbarea nu e decât o altă față a amânării unui moment revelator.
Trilogia Cairoului se deschide cu O plimbare prin palat, romanul care te poartă în anii tulburi ai unui Egipt zguduit de contradicţii, oglindit în saga unei familii de negustori. Când Naghib Mahfuz a primit Premiul Nobel pentru Literatură, o cultură înţesată de ritualuri şi cutume reduse la tăcere a prins viaţă în imaginația cititorilor.
La 22 de ani, pe 14 aprilie 1957, Françoise Sagan, aflată pe culmile celebrității după succesul fulminant cu Bonjour Tristesse, a suferit un grav accident pe când se afla la volanul mașinii sale Aston Martin. Plecase din Milly, o stațiune din nordul Franței în mare viteză, pentru că era dependentă de adrenalină. „Oricât de nebunește și de fără speranță ai fi îndrăgostit, la 180 km/h îți trece. Sângele nu mai clocotește în jurul inimii, năvălește spre extremitățile trupului, către vârfurile degetelor, către pleoape, care devin păzitorii vieții tale. A urmat o perioadă de comă, pentru că își fracturase craniul, bazinul și toracele.
Maşenka este romanul de debut al scriitorului Vladimir Nabokov. El a fost publicat în 1926 şi semnat cu pseudonimul V.Sirin. Romanul a fost scris pe când el locuia la Berlin, ca rus exilat, după ce părăsise Rusia de şapte ani, în 1919.
Cartea aceasta miroase a vintage. Atâtea lucruri noi şi vechi în acelaşi timp, strecurate atât de deştept, împletite atât de inventiv şi atrăgător. Viaţa mea clandestină poate fi chiar o viaţă în sine. Viaţa oricui. Cartea aceasta este şi caldă, şi rece, plină de suflet, dar şi de raţiune, şi toate îţi apar în faţa ochilor, în litere curgând neliniştite, exact atunci când te aştepţi mai puţin.
Nina Garcia a fost ani la rând guru al modei americane, fashion editorul revistei Elle, care dicta stilul citadin şi scotea în afara trendului orice sau pe oricine. O specialistă foarte respectată, care a contribuit la transformarea reality show-ul Project Runway într-un fenomen naţional american, Garcia disecă stilul şi moda, ajutându-le pe femei să înveţe să facă diferenţa dintre trendy şi eternul clasic.
Nu sunt deloc texte memorialistice tipice. Cabana memoriei a lui Tony Judt e o culegere de fragmente de memorie, mici exerciţii făcute de autor (încurajat de prietenul Timothy Gordon Ash), în timpul cumplitei boli (afecţiunea neuronului motor, boala lui Gehring) care l-a ucis în 2010. Descriere mai directă decât a autorului nu avem cum să găsim: „spre deosebire de aproape orice altă boală gravă sau letală, ţi se dă libertatea să contempli în tihnă şi cu minim disconfort deteriorarea catastrofală