Lui Alan Bradley îi place să fie straniu. În detalii, în personaje, în insistenţa cu care o pune în felia de lumină sumbră pe eroina sa, Flavia de Luce. Ea a apărut şi în Plăcinta e mai dulce la sfârşit şi se întoarce acum, în Buruiana care împleteşte ştreangul. O copiliţă pe care creatorul ei vrea s-o facă detectiv şi, ca atare, o antrenează încă din pruncie. Are 11 ani, o vârstă parşivă. E mai deşteaptă decât aiuriţii superficiali de seama ei, dar asta şi pentru că duce în spinare un bagaj emoţional mai pestriţ şi mai greu decât ceilalţi. Flavia este o Cenuşăreasă iubitoare de chimie – are două surori care o persecută şi un laborator în care coace parcă, pe alocuri, destinele lumii întregi. Nu-şi cunoaşte mama, dispărută de lângă ea, dar nici tatăl, figură absentă şi distantă, chiar dacă aflat în apropiere.
Aș vrea să te anunț că, de când am ajuns la pagina 104 din romanul tău Să nu mă părăsești, ești prietenul meu. Și să nu crezi că sunt vreo obsedată. M-am împrietenit, de-a lungul timpului, cu foarte puțini …
Îmi place Barnes enorm. Îmi place ce scrie, cum scrie şi chiar şi felul în care îşi trăieşte viaţa are ceva care te face să întorci capul după el. Dacă cititul ar fi ca mersul pe stradă. Cartea lui Nimicul de temut, apărută în 2008 şi tradusă la Nemira în 2009, este gândită cu foarte mulţi ani înainte de a apărea. Tema morţii, a mortalităţii, îl bântuia şi-l bântuie aproape zilnic pe Barnes, încă de pe când avea cincisprezece ani.
Este posibil ca după citirea acestei cărți să vă modificați radical obiceiurile alimentare și chiar să vă salvați viața. Acesta este primul articol semnat de G.P. Negulescu și Gheorghe Mencinicopschi. Publicat în 2007, Studiul China (studiul nutrițional cel mai …
Se simte îndepărtat şi discriminat chiar la el acasă, la o fermă verde şi Zen din Yorkshire, ţinutul numit de locuitori Ţara lui Dumnezeu. Ştie toate cele despre pui, ciuperci, căţei, dealuri. Ştie multe, ştie puţine? Are, poate surprinzător, umor. Gândeşte concret şi urăşte orice care vine să-i strice perfecţiunea traiului egal de la ţară. Se simte dator să fie dispreţuitor cu străinii pentru că se crede dispreţuit. Complexul băiatului de ţară? Nu, nu complex, ci direct paranoia. Acea paranoia care transformă cel mai inocent şi nepervertit suflet din lume într-un psihopat care înţelege să-şi răzbune teritoriul invadat transformându-l într-o curte pentru prizonieri.
Unul dintre romanele cu vampiri scrise de Anne Rice iese în evidenţă prin stranietatea sa. Autoarea încercase să imagineze o nouă mitologie a vampirilor, diferită de cea stabilită de Bram Stocker. Reuşise acest lucru păstrând însă, ca şi scriitorul irlandez, o distanţă respectuoasă faţă de religie. Lumea vampirilor era o lume fără Dumnezeu şi, într-un fel, o lume ignorată de Dumnezeu. Însă aceste reguli autoimpuse fuseseră încălcate într-un mod şocant în Vampirul Vittorio. Vittorio se deosebeşte fundamental de Lestat sau de alţi vampiri. Se deosebeşte pentru că vede îngeri şi vede sufletul oamenilor (îndeosebi atunci când acesta părăseşte trupul). Se deosebeşte, în principal, pentru că încearcă să fie moral. Vittorio fusese un om educat în spiritul religiei, al perceperii binelui şi răului, iar noua sa stare îi provoacă o criză morală.
Este evident că romanele istorice se pot împărţi în mai multe subtipuri, pentru că nimeni nu va încerca să judece Memoriile lui Hadrian de Marguerite Yourcenar, Julian de Gore Vidal sau Cei trei muschetari ai lui Dumas după aceleaşi criterii. La fel de evident este că fiecare dintre aceste subtipuri (sau subgenuri, ori cum vreţi să le spuneţi) se adresează altor categorii de cititori, diferite între ele prin vârstă, nivel de cultură şi preocupări. Dacă la începuturile sale, romanul istoric a fost o formă de manifestare a romantismului (a se vedea Cocoşatul de la Notre Dame a lui Hugo sau opera lui Dumas) sau o combinare a manifestului romantic cu idealurile naţionaliste (îi avem în vedere, printre alţii, pe Walter Scott şi Henryk Sienkiewicz), în vremurile noastre au apărut alte modalităţi de folosire a informaţiei istorice, inclusiv în romane detective sau sentimentale.
Din tinerețe, M. privește înapoi către adolescență. O perioadă black, atât prin prisma muzicii ascultate, cât și prin prisma confuziei sexuale, a depresiei, a limbajului direct, a filosofiei morții. O lume exagerată, cu cimitire, alcool, incest, vise bolnave. Adolescența obișnuită …
Despre această carte un critic a spus că este bizară. Şi chiar este! Titlul cărţii este tradus ciudat, Ultimul vis al lui Freud. De fapt, el este Eating Pavlova, iar Pavlova este o prăjitură-tort care a atras rivalitatea între Noua Zeelanda şi Australia. În ambele ţări se consideră că această prăjitură a fost inventată în onoarea balerinei celebre care dăduse spectacole acolo. Un antropolog culinar trnașează conflictul și spune clar că a găsit reţeta în 1933, la doi ani după moartea balerinei. El susţinea că în 1926, marea balerină fusese în Noua Zeelanda şi locuise la hotelul Wellington. Şeful bucătăriei hotelului crease o prăjitură pentru ea care urma să-i poarte numele…
1Q84 merită să fie un bestseller. A vândut în Japonia câteva sute de mii în primele săptămâni. Haruki Murakami e unul dintre acei autori (foarte rari) bine vânduţi pe merit. Mijloace simple, naraţiuni cristaline (asta atunci când le ies cărţile, …
Ce te faci când te îndrepți înspre viață, cu aripile larg deschise, cu începutul în vârful degetelor, cu mirosul aventurii și cu excitația așteptării în nări? Și în loc să planezi lin, fix din seara absolvirii facultății, cunoști pe cineva atât de șocant și dezinvolt și îl iubești din prima secundă? Ți se dă toată lumea peste cap sau îți urmezi nebuniile, păstrând în suflet și persoana cu care ai petrecut o noapte, la început de viață? Dexter și Emma încep să își scrie povestea într-o zi de 15 iulie, ziua în care, printr-o coincidență, m-am apucat și eu să citesc cartea O zi, de David Nicholls.
N-am citit niciuna dintre cărțile lui Stieg Larsson, dar am vrut să văd ce scrie femeia care a trăit cu el 32 de ani și care nu beneficiază de niciunul din drepturile de succesiune de după moartea lui. Cartea Evei Gabrielsson, Millennium, Stieg și eu e ca un strigăt Bagați-mă în seamă! Am fost aici când a creat Larsson celebra trilogie, am și eu contribuția mea, vreau și eu ceva din ea. Nu zice chiar în cuvintele astea, dar în fiecare capitol găsești nenumărate dovezi de acest tip.