Fiecare pacient spune o poveste este în acelaşi timp o carte poliţistă autentică, dar şi un eseu meditativ despre limitele şi constrângerile actului medical. Din această aparent imposibilă îngemănare rezultă o carte uluitoare care ar trebui să se găsească la căpătâiul fiecărui medic şi, în acelaşi timp, să fie undeva între lecturile cititorilor de orice gen.Autoarea Lisa Sanders, ea însăşi un posibil personaj de roman, este o talentată ziaristă care hotărăşte, pentru a-şi putea scrie mai bine articolele, să facă facultatea de medicină şi nu oricare facultate, ci Universitatea Yale, unde activează în prezent ca profesor.
Carlos Ruiz Zafón este unul dintre cei mai îndrăgiţi romancieri ai momentului și iată că așteptăm apariția unei noi delicatese literare ce-i poartă semnătura. Prinţul din negură e primul volum al unei trilogii dedicate publicului tânăr. Suntem în anul 1943, iar Europa este măcinată de război. Familia Carver se hotărăşte să se instaleze într-un orăşel de pe coasta Atlanticului. O pisică neagră şi un orologiu ce măsoară timpul în mod bizar sunt doar primele semne ale unei enigme ce se va adânci cu fiecare pas. Noua locuinţă ascunde o taină inimaginabilă. De cum îi trec pragul, lucruri stranii încep să se petreacă, iar în aer pare că pluteşte încă spiritul lui Jacob, fiul foştilor proprietari, care a murit înecat. Cu ajutorul prietenului lor Roland, Max şi Alicia Carver încearcă să desluşească împrejurările acestei morţi misterioase. Statui fermecate, vise ciudate, apariţii înfricoşătoare, o colecţie de filme neobişnuite şi povestea sinistră a vasului Orpheus îi vor conduce pe tineri către un personaj cu puteri supranaturale: Prinţul din negură... o creatură diabolică, întoarsă din trecut pentru a lichida o datorie mai veche.
Un ghid pentru supravieţuire onorabilă, în caz că eşti gras, ghinionist şi părăsit de iubirea vieţii tale: cartea Știri de acasă, de Annie Proulx. După începutul tern te aştepţi la o carte duioasă, plată, care să te lase la final cu senzaţia că Annie Proulx a mai descoperit un argument patetic în sprijinul panseului pesimist că viaţa asta e o mare porcărie. Lucrurile încep să se mişte frumos după primul capitol şi vă asigur că până la pagina 100 îl veţi adora pe Quoyle, atipicul personaj principal. Nu se înscrie în nici un tipar de bestseller, nu are şi nici nu îşi doreşte calităţile excepţionale ale unui model de succes. Dar e foarte prezent, e viu, îl simţi alături şi uneori ai vrea chiar să îi poţi spune câteva vorbe care să-i mai potolească zbaterile interioare.
Pentru cine conduce echipe de creativi nu mai e o noutate că cea mai mare provocare e să știi să lași liber fiecare membru al echipei, dar să-l și poți constrânge să-și respecte deadlineurile. O balanță al cărei echilibru e fin, ca și cum ai măsura în karate bijuterii de aur. Pentru cei care au de condus un business care are în descriere obligativitatea de a fi diferit, managementul unei echipe are și alte nuanțe: cu cât sunt mai multe păreri, cu atât uniformizarea e mai mare și se realizează îndepărtarea de unicitate, de diferențiere. Iar managerul trebuie să impună o părere, fără să lase imaginea unui dictator. Și să accepte, oricât ar fi de greu, că nu e acolo ca să fie iubit și adulat de angajați.
Scriitorul român Mircea Cărtărescu apare, alături de alţi scriitori celebri, într-o anchetă culturală a prestigioasei publicaţii Time, vorbind despre cărţile pe care le citeşte acum. Cărtărescu mărturiseşte că îl adoră pe Salinger şi că a recitit Franny şi Zooey de …
de Oana DUȘMĂNESCU Vă plac poveștile încurcate, în care nimeni nu e niciodată sută la sută bun, dar nici sută la sută rău?Dacă da, ați nimerit exact unde trebuie. Aștept răspuns se vrea a fi un thriller în care …
După publicarea cu succes a volumului Dictatura lui Nicolae Ceaușescu (1965-1989). Geniul Carpaților, semnat de reputatul istoric polonez Adam Burakowski, un nou titlu de referință apare în colecția Historia de la Polirom: Civilizația. Vestul și Restul, cea mai …
Da, trăim în era vulgarităţii democratice. Deşi ne amăgim cu gândul că vulgaritatea e întotdeauna a altuia, a altora, ne trezim la un moment dat la aceeaşi masă cu vulgarul sau vulgara, împărţim acelaşi spaţiu la cinematograf sau locuim pe …
Citit jurnalul 2004-2010 al lui Cărtărescu, intitulat Zen. Titlu ironic. Numai zen nu e. Ceva megalomanie, fricile cotidiene, ipohondrie, tone de vis-transcris. În această perioadă scriitorul a început să scrie şi texte politice în Jurnalul sau Evenimentul Zilei. Totuşi, …