Vlad Dracula vrea să-şi facă dreptate. Cum? Ce spune domnul sangvinic de acolo, din spate? Că nu există Vlad Dracula? Că avem de-a face cu încă o carte care face mişto de istoria românilor, care îl vampirizează pe voievod sau pe orice descendent de-al lui, care aruncă în întuneric biata noastră ţărişoară? Ei bine, da! Şi ce dacă? Jurnalul unui vampir îşi bate joc, mai întâi de toate, chiar de vampiri.
În cel de-al doilea articol al seriei Ce mai mâncăm?, Prof. Dr. George Puia Negulescu, Prof. Dr. Gheorghe Mencinicopschi și Dr. Șerban Puia Negulescu vă oferă încă o lecție valoroasă de nutriție. Preferatele gurmanzilor și ale celor care își construiesc atent meniul, brânzeturile sunt nu doar elemente ale unei mese elegante și savuroase, dar și alimente valoroase pentru o nutriție echilibrată.
Cum tot repet, nu-i cititor ăla care citeşte numai ce-i place şi ce-l interesează. Ăia sînt doar consumatori. M-am aruncat pe o antologie la care au contribuit oameni pricepuţi în serviciile secrete din România: Un război al minţii. Intelligence, servicii de informaţii şi cunoaştere strategică în secolul XXI. Ăsta da titlu.
Concerte cu Orchestra Naţională Radio, Direcţia 5 şi Monica Anghel, spectacole de acrobaţii, circ şi teatru de stradă, târguri de obiecte tradiţionale şi carte vor anima Capitala de vineri până duminică, la Zilele Bucureştiului 2011, informează Mediafax. Zilele Bucureştiului, organizate de Primărie, cu ocazia împlinirii a 552 de ani de atestare documentară a oraşului, vor cuprinde mai multe evenimente, la care publicul are acces gratuit, ce se vor desfăşura în Centrul istoric, Parcul Herăstrău şi Piaţa Constituţiei.
Aşa cum ne-a obişnuit, Umberto Eco vine cu încă o piesă literară surprinzătoare şi generoasă: confesiunile sale de romancier. Umberto Eco: „Mă consider un foarte tânăr şi, desigur, promiţător romancier, care a publicat pînă în prezent doar cinci romane şi care va publica nenumărate altele în decursul următorilor cincizeci de ani. […] deşi mă consider mai degrabă un teoretician de profesie, şi doar un amator în calitatea mea de scriitor de romane.
Un bilet politicos și laconic, adresat de J.D. Salinger menajerei sale, este scos la licitație pe eBay cu un preț de pornire de 50.000 de dolari. Dave Itzkoff de la New York Times comentează că aceasta înseamnă fix 2.083,33 dolari pe cuvânt, o sumă considerabilă pentru un mesaj care ține de treburile gospodărești.
Calea de la literatura de sertar la bestsellerul de la raft trebuie să fie presărată cu strategii de marketing, tactici ofensive şi promovare plină de imaginaţie. Ceea ce nouă, românilor, ne cam lipsește. Modelul cel mai frecvent de lansare de carte este adunarea seacă, scrobită, cu invitați prețioși, care descriu autorul și volumul ca și când ar fi cucerit deja lumea. Iar publicul acestui soi de eveniment....este un subiect profund întristător. Persoane trecute de 60 de ani, avide de cultură și fursecuri, care află întotdeauna de vreo lansare. Tineri, presă, public țintă, mai deloc. Prin urmare, între vorbitorul pretențios și publicul său nu se produce nici o interacțiune și după cele 30-40 de minute de vorbe frumoase înșirate savant se lasă o liniște penibilă. Vă mulțumim că ați fost alături de noi la lansarea cărții..., scrisă de .... Și cade cortina!
Fandomul este, în accepția cea mai generală, totalitatea fanilor. Fanii SF-ului, din moment ce despre ei vorbim acum și nu despre fanii lui Michael Jackson sau ai muzicii rock. Aici, însă, cu noțiunea de totalitate apare o problemă. Dacă ne luăm după zecile de mii și – acumulate în timp – milioanele de cărți SF tipărite de americani, am putea crede că avem de-a face, numai pe continentul lor, cu milioane de fani. Asta, în eventualitatea că l-am socoti fan pe oricine căruia i-a căzut o carte de acest fel în mână. La convențiile mondiale ale genului se adună însă doar o mie, poate două mii de participanți, la cele europene câteva sute. Fani adevărați, care scot din buzunar bani de bilete de drum, de hotel, de distracții specifice organizate cu prilejul unor asemenea întâlniri. Pe lângă ei mai sunt, firește, alte câteva mii care rămân acasă, din motive financiare, din interese personale sau din pură comoditate. În nici un caz sute de mii sau milioane, cât indică erupția de tiraje din lume. La noi, această erupție e mai domoală, ceea ce denotă că și degustătorii genului sunt infinit mai puțini. Nici nu e de mirare: în contextul general avem o limbă de circulație limitată.
Versiunea engleză a romanului Venea din timpul diez, de Bogdan Suceavă, apărut în două ediţii la Polirom (2004, 2010), va fi prezentată publicului american pe 17 septembrie, în Lansing, Michigan, în librăria EVERYbody Reads, şi pe 18 septembrie, în Detroit, Michigan, în librăria Leopold’s Books. Venea din timpul diez a fost publicat de Northwestern University Press în cadrul seriei Writings from an Unbound Europe, în traducerea lui Alistair Ian Blyth, cu sprijinul programului TPS al Institutului Cultural Român.
Sunday Book Review apreciază această carte a lui Henry Miller, Lumea sexului, publicată iniţial în 1940 şi revizuită mai târziu, ca fiind o „Mică bijuterie milleriană. Cine o citeşte este total de acord cu această afirmaţie. Este mică într-adevăr – versiunea românească la care mă refer aici are doar 115 pagini – şi este o bijuterie pentru că în ţesătura eseului găsim gânduri, idei, impresii, păreri ca nişte mici pietre preţioase răsfirate şi pe care n-am dori să le uităm.
Cea mai controversată operă a lui Carl Gustav Jung, Cartea Roşie, este acum și în România. Cea de-a opta traducere a Cărții Roșii (înaintea celei în franceză, lansată abia acum trei zile) reprezintă cel mai îndrăzneț proiect de până acum al editurii Trei.
Jurnalul din 11 septembrie (TVR Cultural).
Inaugurăm o serie nouă de articole semnate de Prof.Dr. G. Puia Negulescu, Prof.Dr. G. Mencinicopschi, Dr. Şerban Puia Negulescu, menite a se constitui într-un ghid de viață sănătoasă, cu sfaturi practice și informații valoroase despre nutriție. Articolele incluse în această serie vor fi adunate, în viitor, într-o carte. Vitamina C, cunoscută şi sub numele de acid ascorbic, este o vitamină hidrosolubilă cu acţiune în mediu apos. Forma activă a vitaminei C este acidul ascorbic. Funcţia principală a acestuia este cea de „agent universal de reducere în diferite reacţii ce au loc în organism. Prin capacitatea sa de coenzimă participă la sinteza din rezidiile de lizină şi prolina, a helixului trifilar al colagenului, ceea ce îi conferă rolul de ciment celular şi de refacere a ţesuturilor ce au suferit distrugeri. Intră în metabolismul ionilor metalici, mai ales în absorbţia şi fixarea fierului.