2011 | BookMag - Part 18

Memoriile fostelor prime doamne

E un fel de modă să îţi scrii memoriile după ce ai părăsit o funcţie publică importantă. E tot o modă să promovezi această scriere cu mare tam-tam, chiar dacă materialul pe care îl oferi publicului nu e cine ştie ce original. Genul memorialistic obligă la introspecţie şi la decantarea tuturor evenimentelor pe care le-ai trăit într-o anumită perioadă. Îţi revizuieşti viaţa şi retrăieşti momente delicate ca să le dăruieşti cititorilor o imagine cât mai apropiată de cea pe care o vezi în fiecare zi în oglindă, fără cosmeticalele şi retuşurile de PR care ţi-au folosit în trecut. Şi te autocenzurezi până la limita la care nu mai ştii dacă e bine să îţi aminteşti anumite lucruri, dacă e bine să rememorezi anumite discursuri sau să retrăieşti anumite stări.

Book Genome și Booktracks,
invenții pentru cititorii moderni

Poate că apariția formatelor electronice ale cărților nu va conduce neapărat la dispariția cărții tipărite, ci la creșterea numărului de cititori. Ceea ce ar fi o veste bună pentru orice editură din lume, pentru orice autor și pentru orice guvern. Celebra de acum întrebare „Va dispărea cartea tipărită? este însoțită de o retorică nouă: „Ce să facem ca să îmbogățim experiența cititorului?. Așa a apărut mai întâi proiectul Book Genome, creat pentru a identifica, urmări, măsura și studia multitudinea de caracteristici ale unei cărți. Book Genome analizează și compară mai mulți parametri, printre care limbajul, tema și personajele unei cărți. Raționamentul acestei analize stă în aceea că supraviețuirea unei cărți pe piață depinde de experiența cititorului.

Rusia și rușii, vodcă și șampanie

Cristina Manole despre literatura din Rusia, Vladimir Putin și Tolstoi. Tare mi-ar fi plăcut să particip la o întrevedere între Serghei Dovlatov și Ernest Hemingway. Să mă fac mică, mică și să ascult cum își povestesc unul altuia secvențe din viața lor. Reală sau imaginară. Sau inventează povestiri ireale cu oameni reali. Sau să-i privesc doar cum tac. Cum tac și beau. Căci și unul și altul au fost niște băutori pe cinste. Băutori, am zis, nu cheflii. Cheflii se mai găsesc și pe la noi, suntem doar un popor vesel și optimist, la români oamenii se sinucid dintr-un prea plin, fără Weltschmerz. Sau alte chestii din astea. Dar așa, trăgători la măsea, zdraveni, mai ales tărie, vodcă sau whisky, mai rar. Și Papa Hem și Seriojka Dovlatov, Dovladka, cum îl alintau prietenii unei namile (1,92 m) de autor născut (mama armeancă, tatăl evreu, el produs 100% exclusiv sovietic) în URSS (1941) și decedat în SUA (1990), țineau la băutură. Și la povești. Spuse sau scrise. Prozele lor au un miros persistent de alcool. Am citit, nu chiar tot ce au scris cei doi, dar în bună și mare măsură.

Nabokov și amănuntul biografic

Cartea lui Vladimir Nabokov Un hohot în beznă a fost publicată în 1938 şi cine a citit Vrăjitorul – scrisă în 1939 şi publicată după moartea sa de fiul său care a găsit manuscrisul, în 1987 – şi Lolita, publicată în 1955, va sesiza cu uşurinţă motivul iubirii pasionale necugetate a unui bărbat matur faţă de adolescente. Am putea numi acest lucru „efebofilie. Chiar Nabokov a considerat că Vrăjitorul este o pre-Lolită.

Trandafiri înfloriţi pe aripile vântului

Criticul literar Elisabeta Lăsconi despre un roman remarcabil: Cine o poate uita pe Scarlett O´Hara, eroina din Pe aripile vântului, cu farmecul ei care le-a adus în literatură pe frumoasele sudiste, cu şiretenia ce o ajută să îndure nenorocirile şi replicilele memorabile despre ziua de mâine, cu iubirile ei, una iluzorie pentru bărbatul cel mai nepotrivit, şi alta inconştientă pentru cel ce i se potriveşte, dar mai ales cu obsesia ei pentru Tara, pământul moştenit şi trecut prin pârjolul Războiului Civil?

SFmania 6
Naucinofantastika

Așa cum se poate deduce cu ușurință, termenul este unul aparținând limbii ruse. El înseamnă fantastic științific, ceea ce pentru puriștii terminologiei reprezintă un nonsens, întrucât știința e una, iar fantasticul se adresează în cu totul alt chip intelectului omenesc. Fantasticul se bazează pe irațional, pe magie, pe mituri născocite, pe resursele minții noastre de a trăi și călători în imaginar. Or, știința explorează teme dictate de disciplinele „exacte, căutând în ele soluții tehnologice menite să amelioreze civilizația materială a unei epoci. Fantasticul științific și-ar avea locul, eventual, acolo unde se prefigurează imagini ale progresului, ale unui viitor utopic, peste care roadele cunoașterii să se reverse ca dintr-un corn al abundenței, iar omul, folosindu-le, să fie cu adevărat mulțumit și fericit.

A.S. Byatt vă recomandă cărțile lui Terry Pratchett

Laureata Booker A.S. Byatt declara de curând, la Festivalul de la Edinburgh, că scriitorul Terry Pratchett este alegerea perfectă pentru părinții care ar vrea să își obișnuiască progeniturile cu lectura. Byatt crede că dacă toți copiii ar primi câte o carte a lui Pratchett, acesta ar fi începutul unei revoluții a lecturii. Scriitoarea britanică a lansat la Edinburgh un nou roman, o reinterpretare a mitului Norse Ragnarok, în care, după o succesiune de dezastre naturale, vine sfârșitul lumii. Byatt a mărturisit că această poveste care o bântuie încă din copilărie.

Cartea Roșie și secretele ei

Editura Trei publică în premieră în România Cartea Roşie (The Red Book, Liber Novus) la care C. G.Jung a lucrat din 1914 până în 1930. Cartea conţine ilustraţiile color ale autorului, are un format special (30×40 cm), 404 pagini şi se va găsi în librării de la 1 septembrie 2011, la un preț de 499 lei. Din 1962 s-a ştiut într-un cerc larg de existenţa Cărţii Roşii a lui C.G. Jung. Însă abia odată cu ediţia prezentă ea este, în cele din urmă, accesibilă unui public mai mare. Geneza sa, descrisă de Jung în Amintiri, vise, reflecţii, a reprezentat subiectul a numeroase discuţii în literatura secundară de specialitate.

O colonie cu probleme

Pentru început, câteva cuvinte despre John Scalzi – pentru că sunt convins că acesta e prea puţin cunoscut în ţara noastră, în afara grupului de amatori de literatură SF. Născut în 1969, Scalzi devine celebru în 2005, în urma publicării primului său roman, Războiul bătrânilor. Datorită succeselor literare a fost ales preşedintele Asociaţiei Scriitorilor Americani de SF şi Fantasy. Spre deosebire de alţi scriitori tineri şi de succes, care şi-au ales domenii ce nu au prea multe în comun cu SF-ul (Neil Gaiman scrie fantasy – în special urban fantasy -, China Mieville scrie weird fiction) John Scalzi s-a dedicat literaturii science fiction de factură oarecum clasică.

Ştiri

Muzicofilia modernă și medicina

Medicii Bingür Sönmez și Erol Can din spitalul Memorial din Istanbul au o metodă originală pentru redarea sănătății unora dintre pacienții lor: muzica veche turcească și arăbească, de fapt anumite serii de tonuri numite markam, care determină reacții psihologice și fiziologice în organismul uman, informează The Guardian. Terapia muzicală islamică este veche de aproape un mileniu și poate fi folosită ca tratament complementar pentru videcarea anumitor afecțiuni. Folosirea gamelor makam era atestată în medicina islamică medievală din secolul IX, când filozoful Al Farabi a scris pentru prima dată despre diferitele efecte ale muzicii asupra psihicului și corpului uman.

O carte care a rămas secretă 80 de ani – cheia operei lui Jung, apariţie editorială de excepţie

Editura TREI publică în premieră în România – Cartea Roşie (The Red Book, Liber Novus) de C. G.Jung. Cartea conţine ilustraţiile color ale autorului, are un format special (30x40 cm), 404 pagini şi se va găsi în librării de la 1 septembrie 2011. Anii în care m-am ocupat de imaginile interioare au constituit perioada cea mai importantă a vieţii mele, în decursul căreia s-au decis toate lucrurile esenţiale. Atunci a început totul, iar amănuntele care au urmat sunt doar nişte completări şi lămuriri. Întreaga mea activitate ulterioară a constat în a elabora ceea ce ţâşnise în acei ani din inconştient şi mai întâi mă inundase, mă copleşise. A fost materia primordială pentru opera unei vieţi, spunea C. G. Jung în 1957, referindu-se la deceniile când a lucrat la Cartea Roşie, din 1914 până în 1930.

Chimonoul cu sabie. Sau, în europeană, fusta cu tupeu

Noi, europenii, nu am ajuns să-i cuprindem şi să-i înţelegem pe japonezi. Ni se par dramatici şi exageraţi, cu sinuciderea lor în numele onoarei, cu obsesia lor pentru muncă sau cultul sacrificiului exacerbat. Noi locuim într-o zonă de confort unde amestecăm rolurile, nu mai contează diferenţele dintre femei şi bărbaţi, ne adaptăm continuu, ne pierdem şi ne regăsim pe parcurs. Pe partea cealaltă a lumii, lucrurile s-au desfăşurat întotdeauna altfel. Acolo, cărţile au fost grijuliu împărţite, iar prinţesele din poveştile lui Soare-Răsare sunt rafinate, misterioase şi spun mereu prea puţine. Nu le ţii minte, arată toate la fel şi se împiedică mărunt în chimonou. Personajul central din Masako, prinţesa samurailor s-ar potrivi câte puţin în fiecare dintre cele două lumi. Ea a trăit cu adevărat – ce noroc pentru cei care au întâlnit-o în Japonia secolului al XII-lea!

An: 2011