George Buhnici a prezentat astăzi la ProTV aplicația Elefant Reader de citit cărți pe iPad și iPhone! O puteti descărca de aici: http://itunes.apple.com/tw/app
Pe Strada Zahărului resemnările sunt amare. Familia se împuţinează şi moartea pândeşte fiecare vis. Stăpânul casei nu mai jonglează cu năzuinţele copiilor săi. E prea târziu pentru a-l mai însura pe mezinul idealist, Kemal, preocupat de filozofia lui Bergson şi de cercetările darwiniste. Nu numai articolele în care mezinul Kamal susţinea că fiii lui Allah se trag, de fapt, din maimuţă, citite în zeflemea de foştii camarazi de pahar, îl fac pe marele negustor Ahmad să lase capul în pământ, ci şi modelul existenţial, specific unui burlac european semi-savant, îl umplu de mâhnire. Dar nu mai are prestanţa de altădată. Nu mai poate să-şi strige mânia pe care acum o sugrumă în convalescenţe tăcute. Şi nici amantele nu-i mai ţin de urât, acum sunt o copie gârbovită a curtezanelor dintr-un Cairo ireversibil.
Irvin D.Yalom, autorul acestei cărţi, este un renumit psihoterapeut şi un scriitor cunoscut. Ceea ce-l face celebru și agreabil este, fără îndoială, talentul lui de a îmbina literatura cu psihoterapia. Cartea Soluţia Schopenhauer a avut, după mărturisirea lui, o „gestaţie îndelungată, el considerând-o „un amalgam de ficţiune, psihobiografie şi pedagogie psihoterapeutică.
Eu cred așa: câtă vreme un procent covârșitor din populație va considera că televiziunea este singura sursă de informare și educare, or să tot fie rezultate stânjenitoare la bacalaureat sau la admiterea în facultate. De ce? Pentru că nu-ți mai arde de învățătură când vezi așa-zisele modele de succes defilând în platourile televiziunilor cu discursuri agramate sau non-discursuri. Îți dai seama că se poate și așa, trebuie doar să ajungi acolo unde trebuie. Și dacă emisiunile TV cu fete „tunate și băieți de băieți au succes, înseamnă că asta e calea.
Kim Thúy este o scriitoare canadiană de origine vietnameză, a cărei viaţă ar putea fi cu uşurinţă transpusă într-un film, nu doar datorită experienţelor extreme trăite în copilărie, ci şi modului în care a reuşit să îşi construiască un brand personal în ţara de adopţie. O luptătoare, o nonconformistă, o idealistă, o mamă sensibilă şi, mai presus de toate, un om excepţional. Cartea sa de debut, Ru, îndelung aclamată la apariţia în spaţiul francofon, este pretextul acestui interviu şi al vizitei pe care autoarea o va face în România, pentru a se întâlni cu cititorii săi la Gaudeamus, la standul editurii Spandugino.
Prietenul nostru Dragoş Butuzea, cel care de ani buni vă vorbeşte despre chestii livreşti, a scris special pentru BookMag o pledoarie pentru carte, lectură, librărie.
Timp de 41 de ani, se poate clădi orice și se poate distruge orice. Cartea Lumânările ard până la capăt, operă concisă, dureroasă, totuși cinstită a lui Sandor Marai, arată drumurile încâlcite ale prieteniei dintre doi bărbați, doi masculi importanți, conturați atent, orgolioși, tenebroși. Două personaje ale unui secol tulbure și tulburat suplimentar, doi oameni care au fost prieteni.
În librării, mărimea chiar contează. Un roman voluminos se distinge dintre celelalte pe masa de noi apariţii de ficţiune, atrăgând atenţia prin aparenta sa sobrietate ţanţoşă. Într-un moment când povestirile par cel mai la îndemână, să găseşti un text care merită timpul de lectură şi hârtia pe care a fost tipărit pare plin de satisfacţii.
Prof. Dr. George Puia Negulescu și Dr. Șerban Puia Negulescu vă informează, în acest episod al serialului nostru de nutriție, despre unele dintre cele mai importante surse de proteine, smântâna și untul.
Ce se întâmplă pe frontul de Est? Nimic deosebit, apar în continuare scriitori foarte buni de care nu ştim mai nimic. Unul dintre ei e rusul Zahar Prilepin, jurnalist, scriitor, membru al Partidului Naţional Bolşevic (partid care nu e recunoscut legal în Rusia). La numai 36 de ani are deja la activ două campanii în Cecenia, se opune public lui Putin şi autorităţilor din Nizhni Novgorod (oraşul s-a numit Gorki până în 1990) unde lucrează pentru Novaia Gazeta. Are aşadar o întreagă istorie publică din care îşi alimentează şi forţa ficţională.
Pe 27 noiembrie 2011, ora 19.00, Elisabeth Leonskaja revine la Bucureşti, pe scena Ateneului Român. Recitalul Elisabethei Leonskaja este mai mult decât un act artistic, este una dintre puţinele ocazii în care, prin fapte, pianista vorbeşte despre ea însăşi şi despre valorile în care crede. Întâlnirea pe care Elisabeth Leonskaja o propune publicului său are un scop nobil: salvarea unui colţ de Bucureşti, cel în care de 106 şi respectiv 70 de ani se află Muzeele Minovici, cu toată istoria şi comorile lor culturale. Artista a vizitat Muzeele Minovici în decembrie 2010. Impresionată de moştenirea culturală şi socială a familiei Minovici, pianista concertează pro bono.
Iţic este una dintre poveştile tragice lăsate în urmă de Holocaust. Totuşi, nu despre moarte a vrut să ne aducă aminte Pascale Rose, ci despre extraordinarul unor lucruri fireşti, dar nepermise celor hăituiţi. Când au devenit lucrurile fireşti extraordinare? Atunci când evreii din cartierele sărace ale Varşoviei au vrut să aibă şi alte scopuri în viaţă în afară de supravieţuirea de pe-o zi pe alta, în magherniţe murdare şi întunecoase.