martie, 2012 | BookMag

Zânii cei răi şi scriitoarea puţin ciudată

Zara nu este o fata obişnuită. Colecţionează fobii aşa cum alţii colecţionează timbre sau cutii de bere. Principala fobie a majorităţii oamenilor, aceea de a nu rămâne cumva singuri pe lume, a devenit realitate pentru ea: tatăl ei a plecat de multă vreme, tatăl vitreg i-a murit, iar mama nu e nici ea prezentă în viaţa adolescentei. Acum trăieşte cu bunica, într-un orăşel liniştit din Maine. Prea liniştit e orăşelul acesta. Aşa că Zara începe să vadă peste tot un străin care lasă în urma sa un praf de aur. Individul este un zân, un tip din neamul zânelor adică, şi nu este deloc un tip de treabă.

Călare pe „Forţa Proletară”, cu Roza Luxemburg în gînd

Cei mai mulţi vorbesc despre stilul uneori suprarealist, în orice caz dificil de tradus, al lui Platonov. Există însă perioade în care asta e literatura cea mai adecvată, cea mai „corectă, cea mai tranzitivă. Luciditatea traumei e stranie în …

O subtilă îmbinare între istoria personală și istoria socială

Autorul acestei cărți, Sebastian Barry, este un mândru irlandez și acest lucru face ca acțiunea cărții să se petreacă în Irlanda. Și, pentru că personajul principal al cărții Jurnalul ascuns este o femeie care-și scrie memoriile în preajma aniversării celor 100 de ani, cititorul intră pe nesimțite în istoria Irlandei. Roseanne McNulty se află într-un spital de boli mentale deși nu este câtuși de puțin nebună și scrie acest jurnal în secret.

Din nou despre Carol Jordan şi Tony Hill

Cu câteva luni în urmă v-am povestit despre un roman al doamnei McDermid, Dincolo de sânge, un roman poliţist foarte reuşit, ai cărui eroi erau inspectorul-şef Carol Jordan şi psihiatrul Tony Hill. Febra oaselor este, într-un fel, continuarea acelui roman, pentru că cei doi eroi îşi văd în continuare de treburile lor.

Lecturi înmiresmate
Menta

Romanii credeau că un consum constant de frunze de mentă duce la creșterea inteligenței. Aroma ei ar fi avut darul de a calma nervii, așa că împărații, consulii și patricienii o aveau întotdeauna la îndemână. Romanii, dar și grecii, foloseau menta pentru aromarea dulciurilor și a salatelor, dar și ca aromatizant de cameră, în băi și dormitoare. Asirienii considerau că menta este planta preferată a zeului focului, iar evreii împrăștiau mentă proaspătă în sinagogă, pentru ca la fiecare pas frunzele să fie zdrobite și să elibereze aroma răcoroasă.

Dai într-unul, ţipă opt

Palma îţi demonstrează că până şi într-o ţară cum e Australia, una dintre cele mai iubite de emigranţii Europei - multiculturalismul - deşi ar trebui să câştige pe toate planurile – mai dă şi rateuri atunci când vine vorba de clasa de mijloc.

280 de cărţi citite şi 200 de ore de voluntariat – bilanţul campaniei vALLuntar

Campania online vALLuntar Mai multe cărţi, mai multe şanse prin care Grupul Editorial ALL şi-a propus să încurajeze lectura şi voluntariatul a ajuns la final. În perioada 24 ianuarie – 23 martie 2012 s-au citit 280 de cărţi şi s-au strâns 200 de ore de voluntariat. Acesta va fi realizat de către o echipă de angajaţi ALL pentru trei centre alese de primii trei bloggeri

Călătoria politică a lui Tony Blair

O carte grea, la propriu și la figurat. La propriu, pentru că are aproape 700 de grame și 800 de pagini și la figurat, pentru că este scrisă chiar de Tony Blair, fostul prim-ministru al Marii Britanii, care dezvăluie multe din culisele politicii din Downing Street nr 10.

Băutura şi bărbaţii-macho de pe vremuri

William Styron îmi aminteşte, mai ales cu Daţi foc acestei case, de vitalitatea unui Nicolae Breban, de exemplu. La ei totul e simplu: abstinenţa ucide, trebuie să nu cumva să-ţi ţii pulsiunile în frîu, pentru că altfel îţi pregăteşti un scenariu tragic de deconspirare. Eşti mitoman? Minte pînă la capăt. Eşti afemeiat? Nu te ţine în frîu. Eşti băutor? Bea pînă cazi. Oricum soarta te va lovi.

SFmania 19
Tot despre fandom

Dacă nu putem număra corect cenaclurile de SF care s-au perindat cu pretenția de a reprezenta o localitate sau alta din țară, uneori chiar mai multe pentru același oraș, ne-ar fi și mai greu să avem o imagine a numărului de fani pe care se putea „baza această mișcare apărută și la noi în jurul creației propriu-zise, după un model despre care se știa că există la americani, dar care se răspândise ca suflat de vânt în întreaga lume. Nu sunt puține grupările cu nume scăpărătoare, căutate în repertoriul astronomic, dar care fie au existat doar pe hârtie, ca fantezii efemere ale unor veleitari, fie adunau la ședințe abia doi-trei curioși, repede dispuși să abandoneze. Dacă ar fi funcționat efectiv și pretutindeni unde se anunțaseră, zecile acestea de cenacluri ar fi trebuit să reprezinte sute de fani activi, o veritabilă „oaste. Realitatea arată, însă, chiar și pentru vremurile de mare agitație fandomială, rezultate mult mai modeste.

Premiile Observator cultural 2012

În cadrul Galei celei de-a VI-a ediţie a Premiilor Observator cultural s-au acordat opt premii la cinci categorii şi Premiul „Gheorghe Crăciun pentru Opera Omnia:

Colecția Strada Ficțiunii, deja un brand, după primul an!

Colecția Strada Ficțiunii are deja un an. Un an în care a lansat cărți interesante, a adus în România autori în vogă la nivel mondial și a făcut din fiecare apariție editorială un spectacol în onoarea cititorului. L-am invitat pe directorul editorial Viorel Zaicu să ne dezvăluie câte ceva din meșteșugul creării unei colecții de succes. Viorel Zaicu a îngrijit câteva sute de cărţi de specialitate şi romane ale unor autori români şi străini. Are în spate mici şi diverse experienţe mai mult sau mai puţin jurnalistice şi a publicat (de cele mai multe ori sub pseudonim) articole în reviste de filosofie şi cultură din ţară şi din străinătate. În mediul virtual întreţine un blog care adună pasaje filosofice şi literare memorabile, lecţii de filosofie şi logică, anecdote veşnic verzi şi o colecţie de lucrări de artă.

Lună: martie 2012