N-am fost niciodată admiratoarea prozei lui Hemingway. A fost o perioadă în liceu când i-am citit cărțile, dar mi se păreau aride și masculine, deși în fiecare am găsit pasaje care mi-au plăcut. Dar păreau mici insule delicate într-o mare plină de valuri furioase și stânci colțuroase.
Trăim într-o lume în care, pe măsură ce cunoaşterea şi tehnologia avansează către niveluri altădată de neimaginat, se adâncesc şi misterele şi întrebările fără răspuns. În special trecutul, parcă, refuză să se deschidă în totalitate înţelegerii noastre, fiecare răspuns pe care îl căpătăm ascunzând o nouă întrebare.
Viaţa la țară, în anii 50, undeva în vestul Africii de Sud, într-un mediu plin de inegalități sociale dar mai ales de prejudecăți rasiale, cu o familie ciudată, atee și scandaloasă – după standardele orășelului Worcester - îl transformă pe micul John. Dintr-un băiețel precoce el devine un egoist rece care-și urmărește doar propriul scop, propria plăcere. Este conștient de forța egoismului propriu și de cruzimea sa personală – imensă alături de cea comună a celorlalți copii și mai degrabă comparabilă cu cea a adulților. Pentru că el, băiatul în vârstă de doar 10 ani nu este ca alți copii, nici ca cei englezi, nici ca cei afrikaans, el este un copil cu inimă rece, de piatră. Minte constant pentru a-și acoperi micile defecte, imperfecțiunea care i se pare că se datorează în totalitate mamei sale și a felului în care a fost crescut. Copilăria sa nu seamănă deloc cu copilăria din Enciclopedia copiilor. Nu este plină de povești și floricele ci reprezintă doar o perioadă pe care abia așteaptă să o depășească, o perioadă neagră a neputinței și a frustrărilor.
Aţi văzut filmul Gone Baby Gone? 2007, Ben Affleck, Casey Affleck, Morgan Freeman, Ed Harris? Dacă l-aţi văzut, e foarte bine. Acum aveţi ocazia să citiţi şi cartea care a inspirat pelicula ce spune povestea mişcătoare a fetiţei de patru ani dispărute din casa mamei sale. Amanda, copila care nu e de găsit, este simbolul miilor de puştani care dispar zilnic de lângă familiile lor în Statele Unite ale Americii. În metropole, în oraşe mici, nu are importanţă.
Le recomand Partea lăuntrică a vântului sau roman despre Hero şi Leandru cititorilor îndrăgostiţi de proza lui Boris Vian. Ei vor putea regăsi în romanul scris de Milorad Pavic aceeaşi realitate ce se topeşte în visele cu tentă suprarealistă, miturile re-prelucrate într-un basm contemporan, decorurile banale care se dau la o parte, dintr-o dată, pentru a-i face loc unui spaţiu ireal, dar şi fragilitatea întâlnită la personajele din Spuma zilelor. Lui Milorad Pavic i s-a zis, de multe ori, scriitorul viselor. Niste vise în care lumea pare mult mai clară, iar personajele se pot scălda liniştite în propriile himere.
Fiul meu e în clasa pregătitoare. Da, acea controversată clasă despre care luni bune s-a vorbit ba de bine, ba de rău, blamată când de pedeliști, când de useliști, a cărei soartă e încă incertă și care e privită de Ministerul Educației ca un experiment. Un experiment în care sunt implicați copii – peste 130.000 în toată țara, învățători – spre 6000 de oameni, școli, primării (din loc în loc) și părinți – teoretic dublu cât numărul copiilor. Ajungem la o cifră impresionantă de persoane implicate și afectate de acest experiment.
Marţi, 5,30 Scriu de o oră. A doua ceaşcă de cafea şi încă n-am depăşit o jumătate de pagină. În dimineaţa asta n-a mers prea bine. Nu reuşesc nicicum să o fac pe femeia asta durdulie să-şi tragă ciorapii mai sus de genunchi. Pînă aici a mers dintr-o suflare, dar cum am ajuns la genunchii ăştia cu pielea foarte uscată (un început de psoriazis?), cum m-am împotmolit. Ieri dimineaţă a mers mult mai bine.
Toți agenții Bond. Toate fetele Bond. Toată acțiunea. Toate în High Definition. Metro-Goldwyn-Meyer și Twentieth Century Fox Home Entertainment celebrează aniversarea de aur a lui James Bond odată cu lansarea colecției Bond 50, o experiență completă ce reunește în premieră pe Blu-ray™ toate cele 22 de filme Bond.
Romanul Sunset Park este, ca multe romane scrise de Paul Auster, axat pe tema identității și a incursiunii în memorie. Eroul principal al romanului, tânărul Miles, caută să surprindă trăirile unor oameni care, confruntându-se cu evenimente devastatoare care-i obligă să-și părăsească locuințele – este vorba de o mare criză economică –, își lasă de izbeliște obiectele care îi înconjurau în viața lor cotidiană, brusc întoarsă pe dos.
Cartea lui Boris Buden, Zonă de trecere. Despre sfârşitul postcomunismului, a picat perfect în România acestui 2012 în care opoziţia Est-Vest a părut să prindă contur din nou. Şi de cînd a fost tradusă pare să tot ofere răspunsuri simple unor situaţii aparent complicate. Buden nu a făcut altceva decît să descrie diverse nuanţe poscomuniste în spaţiul ex-iugoslav (Buden e croat, dar are o activitate mult peste graniţele ţării de origine, publică şi e prezent constant în scena publică germană sau austriacă).
Władisław Reymont, Premiul Nobel pentru Literatură în 1924 (pentru tetralogia Ţăranii), este unul dintre cei mai importanţi scriitori polonezi moderni. Opera sa, jalonând epoca de profunde transformări spirituale de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al …
Povestea romanului Cel care mă aşteaptă este una emblematică pentru destinul femeilor din Iran. Evenimentele debutează cu puţin timp înainte de revoluţia iraniană şi se concentrează asupra vieţii unei femei obligate să se descurce singură, cu trei copii, într-un oraş …