Dintre autorii noștri de „literaturi ale imaginarului (cum le place multora, mai nou, să denumească un mănunchi de genuri și subgenuri insolite în raport cu literatura curentului general), Liviu Radu îmi pare cel mai decis să-și lămurească, în cheie teoretică, relația dintre SF și fantasy. Îmi închipui că o face dintr-un simț al clarității caracteristic și scrierilor sale literare, dar poate că și dintr-un interes pro domo, întrucât talentul lui operează degajat și cu motive SF curate, și cu convenții de fantasy evident.
