Adriana Gionea | BookMag

Laur – Între pictura naivă și Tarkovski

Povestea vraciului Arseni începe într-un sat rusesc, în secolul în care Apusul cunoştea binefacerile Renaşterii şi ale tiparului inventat de Gutenberg. Totuşi, în lumea răsăriteană contemporană cu înflorirea artei renascentiste, lumina curiozităţii nu dezvăluia un om aflat în centrul Universului şi al cunoaşterii, ci se rasfrângea peste nuanţele blajine ale unei picturi naive ce înfăţişea cuminţenia fiinţei umane într-un Ev Mediu târziu, cu accente slave, în care deschiderea perspectivei nu era cunoscută, deoarece oamenii cotropiţi de smerenie ţineau mai mult capul în pământul resemnării prevăzătoare şi atemporale.

Ospitalitatea cuplului-fantomă

Trecutul şi prezentul se amestecă în mintea mea printr-un fenomen de supraimprimare este citatul prin care ai putea să comprimi atmosfera din romanul Călătorie de nuntă, definitoriu pentru întreaga lume din cărţile scrise de Patrick Modiano, unde personajele scăpate ca prin minune din Parisul ocupat de nazişti devin umbre ale prezentului, în căutarea unei identităţi pe care o vor compusă doar din nostalgia zilelor în care s-au simţit fericiţi, apăraţi într-un timp subiectiv, cu propriile reguli.

Fotograful impostorilor

În Bulevardele de centură, Patrick Modiano este un fotograf talentat, ale cărui instantanee legate de Parisul decadent şi labirintic amintesc de priceperea acelor pictori impresionişti capabili să găsească ora perfectă când o îmbinare irepetabilă între culoare şi lumină putea scoate la suprafaţă doar un anumit sentiment, o anumită atmosferă fluidă, greu de transpus în cuvinte.

Pentru fanii captivi

Bărbaţi fără femei, ultima carte de Haruki Murakami lansată de editura Polirom, a fost scrisă în primul rând pentru cei îndrăgostiţi de modul în care autorul japonez vede relaţiile umane prin acea îmbinare între fantasticul subtil, erotism, timiditatea ce ascunde trăiri stranii şi culorile din interiorul singuraticilor, încât repetarea unor subiecte sau teme vechi nu îi mai deranjează.

Ultimele amintiri din Suburbia 10

Prozele scrise de George Mihalcea se asortează bine cu serile în care asculţi de unul singur Noir Desir sau Massive Attack într-un apartament studenţesc sau cu zilele în care îţi afunzi nasul în carte în timp ce metroul te duce la un job lipsit de un career plan. Despre oameni ca tine vorbeşte autorul, a cărui voce sigur ţi-e cunoscută de la Radio Guerrilla, dacă te încadrezi în publicul-ţintă al întâmplărilor din Suburbia 10, unde stă acel middle class underground, ignorat de curentul majoritar, dar vizat de copywriterii dornici să creeze o reclamă despre generaţia Peter Pan sau despre aceia dintre noi rămaşi fără planuri de viaţă după ce fac rost de banii de chirie.

Afrodiziacul din anticariate

Cine a zis că viaţa unui bibliofil anticar trebuie să fie ternă, singuratică, de şoricel pedant, uitat în spatele rafturilor cu hârtii îngălbenite şi mirosind a mucegai, îşi va da palme că nu a păşit încă într-o prăvălioară ticsită de cărţi vechi, pe o străduţă lăturalnică dintr-un oraş istoric. S-ar putea să dea de surpriza vieţii lui, care să-l includă, mai târziu, într-o specie aparte a dependenţilor.

Femeia şi realismul magic persan

Nimic nu scoate la suprafaţă puterea imaginarului feminin cum o pot face opresiunea, brutalitatea patriarhală sau respingerea oricăror drepturi inalienabile ce definesc fiinţa umană. Femei fără bărbaţi este o poartă spre feminitatea interzisă în spaţiul public şi condamnată de legile fanaticilor.

Iubirile marginalilor de viţă nobilă

Băiatul prinţului este genul de roman care îi răsplăteşte pe cititorii dornici să tolereze un amănunt ce i-ar face pe unii să arunce cu pietre sub forma jignirilor şi a pumnilor împărţiţi în stânga şi-n dreapta – relaţia de iubire descrisă de Paul Bailey implică participarea a doi protagonişti de acelaşi sex.

Secretele te vor elibera

Noi patru, Mincinoşii, am existat dintotdeauna. Vom exista întotdeauna. Indiferent ce se va întâmpla când vom merge la facultate, când vom îmbătrâni, când ne vom construi vieţile (…) Este insula noastră. Aici, într-un fel, vom fi întotdeauna tineri. Seamănă cu pactul făcut de nişte adolescenţi la finalul liceului, în ultima vacanţă de vară

Pana de lebădă este urma vulpii

Dacă nu ştiai mare lucru despre literatura din Islanda, romanul Vulpea albastră te poate face să asociezi cărţile scrise în această ţară friguroasă cu lumile de legendă, unde realitatea dură ia o turnură magică pentru a elibera umanitatea de sub pojghiţa brutalităţii, încât rămâi cu impresia că ai găsit varianta nordică a lui Marquez.

Ora amanților parizieni

Romanul Neînţelegerea a readus în prezent iubirile pulverizate în senzaţii descrise cu minuţiozitatea obsesivă şi lirismul ce dominau timpul amanţilor ce (încă) aveau răbdare. Irene Nemirovsky descrie acea Europă imaginată de cititorii îndrăgostiţi de perioada interbelică, dar, mai ales, de Parisul anilor ’20. În Parisul acelor vremuri, amorurile începeau discret şi căpătau mirosul narcotic şi opulent al parfumurilor alese de soţiile burgheze când îşi permiteau escapade într-un cabaret din Montmartre, prefăcându-se că pot capta lecţia senzualităţii făţişe, cu aere burleşti, şi nepăsarea frivolă în faţa consecinţelor.

Paginile care strigă

Dacă un regizor ar inventa un scenariu apocaliptic în care omenirea îşi pierde apetitul pentru citit, vânzarile scad alarmant, cele mai frumoase librării şi biblioteci din lume devin ruine transformate în abatoare, iar un personaj inocent va trebui să găsească acea carte-minune într-un timp record, pentru a le reda pământenilor pofta de a citi, atunci acea carte ar trebui să fie O singurătate prea zgomotoasă.

Autor: Adriana Gionea