Autori în cadrul blogului elefant.ro
Nu este inutil să spun că Teru Miyamoto este unul dintre cei mai mari scriitori niponi contemporani. Cartea de față ne convinge cu ușurință. Nu vreau să-l asociez stereotipurilor legate de „niponitate pentru a susține frumusețea romanului lui, ci mai degrabă să arăt cât de profund și de banal este subiectul cărți, care luate împreună dau un farmec care depășește spatial și timpul.
Un articol publicat de Viorel Pîrligras în revista digitală Nautilus și reluat apoi pe propriul său blog se intitulează Statutul cititorului de SF. Artistul craiovean nu este singurul care în aceste momente se preocupă de caracterul și motivația cititorului specializat, dar îmi pare că interesul lui ține aici (spre deosebire de unele situații despre care o să vorbesc mai jos) de curiozitatea pură. O curiozitate ce tinde să-i lămurească propriile sentimente vizavi de această formă de literatură capabilă să adune în jurul ei și reacțiile așteptate de la cititorul obișnuit, dar și patimi mai greu de explicat prin criterii estetice.
Istanbulul devine un alter-ego pentru Orhan Pamuk, un oraş transformat de proiecţiile, visurile şi emoţiile care i-au însufleţit fiecare cotlon. Orhan Pamuk este îndrăgostit de un Istanbul personal, mitic si enigmatic, un oraş care i-a inspirat pe iubitorii de comori exotice, pe artiştii romantici.
Romanul canadianului Douglas Coupland – Tânără în comă (1998) și-a primit numele după piesa Girlfriend in a coma a trupei britanice The Smiths. Trupa se numără printre preferatele lui Coupland care le folosește versurile de alte câteva ori în diverse …
Un alt sex guide for dummies? Păi să vedem. Siski Green e slobodă la gură şi la condei şi a pus în cartea ei, care se presupune că, după citire, va transforma toate femeile în impărătese moderne ale sexului, toate picanteriile necesare unei experienţe sexuale. Libertatea în vorbire, aplicată în pat, nu are cum să fie ceva rău. Pe alocuri însă indicaţiile lui Siski (până şi numele sună kinky, nu?) îţi zmulg zâmbete chicotite. Nu pentru că ar fi prea subtilă sau prea haioasă, ci pentru că sfaturile ei sunt uneori de-a dreptul ridicole, nefezabile. Mă rog, dar cine sunt eu să spun asta? Până la urmă, un râs sincer destinde atmosfera şi serveşte mai bine scopului, corect?
Vechii greci credeau că vacile care pășteau pe câmpul de oregano aveau o carne mai gustoasă. Conform lui Aristotel, țestoasele care mâncau un șarpe se repezeau apoi la oregano, pentru a evita otrăvirea. Despre oregano se mai credea că este un calmant nervos și vindecă răul de mare. Doctorii chinezi îl prescriau pentru reducerea febrei, combaterea stărilor de vomă, a icterului și a dermatitelor. În Europa este încă folosit pentru ușurarea digestiei și calmarea tusei.
Înainte de a începe să citiți această recenzie, vă rog să vă imaginați că dispuneți de bani – ai dumneavoastră dar și ai altora – pe care trebuie să-i investiți. Apoi, pentru fiecare afacere cumpărată, trebuie să numiți managerii adecvați (ei pot fi uneori cei aflați deja în funcție, alteori alții). Ei bine, cam asta face, pe scurt, Warren Buffett (supranumit Oracolul din Omaha), cu investițiile sale de la compania Berkshire Hathaway. Dar, în presupusa situație de mai sus, ați putea beneficia de sfaturile sale
În perioada 19-22 aprilie, Bogdan Coşa, Vasile Ernu şi Robert Şerban sînt invitaţi la cea de-a XIX-a ediţie a Festivalului Internaţional de Carte de la Budapesta.
Un sfat de la un mare antreprenor sau de la un spirit inovator în domeniul afacerilor poate conta uneori mai mult decât un curs de management sau un plan de afaceri. Pentru că de obicei căutăm sfaturi atunci când suntem în situații de criză, cu simțurile alerte. O vorbă potrivită poate face minuni, în astfel de cazuri. „Ca să rămâneți inspirați și concentrați asupra afacerilor, urmați-vă obiectivele și nu vă temeți să mergeți contra curentului, spune
Așa se numește în original. Gabriela, cravo e canela. Gabriela, cuișoare și scorțișoară. În portugheză sună ca o mică poezie. În limba bucătăritului, înseamnă arome, dulceață, dar și ceva înțepător, surprinzător. O farfurie interesantă, care îți dă simțurile peste cap. Ceva exotic, mai ales pentru noi, cei care nu am apucat să trăim în Ilheus, Brazilia, în prima jumătate a secolului trecut.
Deși pare inofensiv și acum e legat mai degrabă de cele sfinte ale ortodoxiei, busuiocul are o istorie fascinantă. Se spune că Salomeea a ascuns capul lui Ioan Botezătorul într-un vas cu busuioc, pentru a estompa mirosul descompunerii. Grecii și romanii credeau că busuiocul crește doar dacă la plantare strigi blesteme inimaginabile și urli. De asemenea, la greci, doar capetele încoronate aveau dreptul să culeagă busuioc; dacă erai un om rău și miroseai busuioc, îți creștea un scorpion în cap. În India, planta de busuioc este sacră, fiind închinată zeilor Krishna și Vishnu și prezentă în fiecare casă. Fiecare credincios hindus trebuie să plece din lumea aceasta purtând o crenguță de busuioc pe piept, aceasta fiind pașaportul său către paradis.
Am ieşit din zodia vrăjitorilor şi vampirilor. Şi am intrat cu Jocurile foamei într-o nouă lume utopică pentru adolescenţi de toate vîrstele în care, ce întîmplare, problema e una mult mai „socială.