Cărţi | BookMag

Finaliștii celei de a 2-a ediții a Galei Industriei de Carte Bun de Tipar

Juriul Galei Industriei de Carte din România, format din: Simona Kessler – agent literar / Simona Kessler Copyright International Agency, Ion Bogdan Lefter – poet, critic şi istoric literar, eseist, Laura Grünberg – scriitoare, sociologă, autoare de cărţi pentru copii, Radu Dimitriu – directorul editurii CH Beck, Cristian Teodorescu – scriitor, jurnalist, Nicu Ilfoveanu – artist vizual, Cristina Bazavan – jurnalist şi unul dintre cei mai importanţi bloggeri autohtoni, Sabina Ştirb – Head of CSR & Public Sector Division at GMP Public Relations, coordonatoarea campaniei de promovare a proiectului „Căutătorii de poveşti şi Daniel Nazare – directorul Bibliotecii Judeţene Braşov, a selectat finaliștii celei de a doua ediții. Anunțarea cîștigătorilor va avea loc joi, 25 aprilie, începind cu ora 18.00, în Aula Bibliotecii Naționale a României (Splaiul Unirii nr. 22, intrarea prin aripa Ministerului Culturii). Accesul la Gala se face pe baza de invitatie.

Amurgul zeilor în Germania – cea mai convingătoare relatare de până acum

Volumul Sfârșitul. Rezistenţa sfidătoare şi înfrângerea Germaniei lui Hitler, 1944–1945, de Ian Kershaw, lansat ieri de către editura Corint, va stârni cu siguranță numeroase polemici în rândurile celor pasionați de istorie și de studii de război. Considerat specialistul de necontestat în istoria Germaniei din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Ian Kershaw descrie în Sfârșitul ultimele luni de agonie ale celui de-al Treilea Reich, frica şi fanatismul care au împins o naţiune în prăpastie.

„Trei țări, aceeași limbă” – platforma de promovare a invitaților de limbă germană la Bookfest 2013

Actualizat cu informații la zi despre cei 14 invitați de limbă germană pe care îi vom întîlni anul acesta în cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest, blogul „Trei țări, aceeași limbă este realizat în limbile română și germană și găzduit de Goethe Institut.

Manuscrisul secret al lui Saramago

Lucarna a fost primul roman scris de Saramago. Nu a ieşit din tipar decât după şaizeci de ani de la trimiterea paginilor către o editură. Laureatul Premiului Nobel (1998) a lăsat manuscrisul, la care lucra în timpul nopţii, după-ncheierea programului de lucru impus de o slujbă măruntă, dar nu a primit niciun răspuns legat de posibilitatea editării. Ignorarea copilului său literar a lăsat în urmă o mare durere, peste care nu a mai trecut niciodată, în ciuda succesului din anii următori.

Cum să ne gestionăm soţii

Înainte de toate, trebuie să fiţi atente la amănuntul următor: autoarea cărţii De-aş avea un soţ cât o muscă este turcoaică. Aşa că percepţia ei în legătură cu bărbaţii s-ar putea să fie puţin diferită de percepţia noastră, care ne dăm europence sută la sută.

Cel mai mare Gulliver, de Gellu Naum. Prima republicare după 55 de ani

Eroul din Cel mai mare Gulliver, de Gellu Naum, e un puşti ca tine, care ar vrea să crească. Dar cine n-ar dori „să aibă pasul mare, ca să umble mai puţin? Şi cine n-ar vrea să fie „înalt cât o casă cu nouă etaje?. Întrucât rostul poveştilor e acela de a deschide o fereastră către ieşirea din comun, în povestea pe care o vei citi se petrece un miracol măsurabil: eroului i se împlineşte dorinţa ca prin farmec, şi creşte, şi tot creşte până când nimeni nu-i mai ajunge la nas, oricâte prăjini ar folosi şi indiferent ce dimensiuni ar avea ele.

J.M.G. Le Clézio. Un explorator de senzaţii

Atunci când i-a acordat Premiul Nobel pentru Literatură în 2008, Academia Suedeză a motivat distincţia prin suprinderea, atât de condensat, a lumii lui Clézio: „este un autor al noilor frontiere, al aventurilor poetice şi al extazului senzual, un explorator al umanităţii dinăuntrul şi din afara civilizaţiei dominante.

Casa îngerilor
Un thriller de bitum

O să încep cu o mărturisire: când au început să apară la noi cărțile lui Pascal Bruckner, le-am citit pe toate. Îmi plăcea scriitura, îmi plăcea curgerea ideilor în volumele de nonficțiune și modul în care construia personaje pe care le ducea către finaluri cvasi-absurde în cele de ficțiune. Apoi l-am văzut la TV și nu mi-a mai plăcut la fel de tare. Nu mai țin minte de ce, dar știu că apoi i-am ocolit o vreme cărțile.

Virgil Ianțu: Cărți ce mi-au rămas aproape

Am descoperit de curând cu bucurie site-ul unei celebrități preocupate nu doar de glam & glitter, ci și de lucruri serioase și profunde care ne definesc ca oameni. Recunosc ca am fost surprinsă, pentru că imaginea mea despre Virgil Ianțu era cea a unui om preocupat foarte mult de imaginea sa publică și un pic rigid. Însă Ianțu știe să aprecieze o lectură bună, un film bun, e pasionat de o mulțime de lucruri interesante și cred că e o enciclopedie ambulantă în materie de turism și locuri vizitate.

Mama-constrictor și alte femei

Romanul Tihna m-a captivat încă de la primele pagini, fiind o fană a romanului psihologic, dar m-a şi determinat să le dau dreptate criticilor experimentaţi, ce l-au considerat greu de analizat. Având un conţinut fragmentat, în care firul vizibil al naraţiunii este abandonat în favoarea introspecţiei şi a monologului, Tihna devine o lectură ermetică, alunecoasă când vrei să-i vorbeşti altcuiva despre valoarea ei. Nu cere povestitori, ci numai colecţionari de stări emoţionale amestecate, de impresii ciudate. Profilul cititorului: răbdător, curios, interesat de culorile umane şi de scenele derulate lent, nelipsite, însă, de acele detalii-surpriză care schimbă mereu imaginea personajelor-cheie.

Pascal Bruckner: „În 2013 am impresia că trăiesc în atmosfera dickensiană din Oliver Twist“

Casa îngerilor este romanul scris de Pascal Bruckner după o pauză de șapte ani. Un roman despre decadența pariziană și aventurile unui cavaler modern al tristei figuri, Antonin Dampierre, în încercarea sa naivă de a scăpa de cerșetorii care invadează orașul. O carte despre singurătate, idealuri stupide, eroziune socială, ascensiune și decădere. Un interviu în exclusivitate cu Pascal Bruckner, despre Paris, cerșetori, caritate, țigani, lectură și literatură.

Călătoriți cu Elif Shafak în Valea Bebelușilor și în Pădurea Cărților

Titlul cărții – Lapte negru, nu-mi crea nici o așteptare. Chiar nu m-aș fi gândit până să citesc coperta patru a volumului lui Elif Shafak (apărut la editura Polirom) că este o metaforă referitoare la laptele de mamă și negru de la amărăciunea provocată de maternitate. Acum aș putea spune că este o carte pentru femei, dar dacă mă gândesc bine, este o carte deopotrivă pentru bărbații care vor să-și înțeleagă partenerele.

Categorie: Cărţi