Un roman clasic al secolului XX, în care Paul Bowles examinează magistral felul cum americanii descoperă o altă cultură și efectele devastatoare pe care pericolele și pustietatea neîndurătoare din deșert le au asupra personajelor.
Umberto Eco şi-a publicat primul roman, Numele trandafirului, cînd avea aproape cincizeci de ani. După mai bine de două decenii, Confesiunile oferă o retrospectivă a activităţii sale de romancier şi prezintă modul în care îşi construieşte operele, de la alegerea perioadei şi a locului în care plasează acţiunea pînă la „asamblarea imaginilor şi a episoadelor. În îmbinarea de real şi imaginar sînt prinşi şi cei aflaţi în afara acestor lumi inventate. De ce ne impresionează lacrimile unui personaj? În ce măsură Anna Karenina, Gregor Samsa şi Leopold Bloom „există?
Multe povești s-au spus, de-a lungul a mai bine de jumătate de secol, despre Kennedy: de la vizionarismul bărbaților familiei până la reziliența femeilor din clan, de la lipsa de scrupule până la puterea fantastică de disimulare a suferinței, totul pudrat cu detalii despre stilul de viață, eleganța, opulența și modul în care reușeau să impună tendințe.
Studiul lui Z. Ornea, Anii treizeci. Extrema dreaptă românească - aflat la a patra ediţie - , este o radiografie ideologică şi culturală a unei zone fierbinţi din interbelicul românesc: deceniul al patrulea al secolului XX care, spre deosebire de cel de-al treilea deceniu în care a predominat „modernitatea (sincronism, avangardism, europenism), s-a aflat sub imperiul „tradiţionalismului (autohtonism, ortodoxism, legionarism, „trăirism etc.).
Aveam prin generală o colegă, care mai apoi mi-a devenit prietenă, care părea un mic geniu malefic. Mereu neliniștită, mereu gata să se ia la harță cu oricine, cu replicile tăioase pregătite. Nu excela la nicio materie, dar uneori îi surprindea cu răspunsurile ei agere pe cei mai exigenți profesori. Eu eram timidă, retrasă, mă făceam mică în clipa în care intram în clasă. Nu-mi doream conversația colegilor sau atenția profesorilor. Nu tânjeam după prietenia grupului fetelor populare – nu le înțelegeam și nu aveam teren comun de dialog.
Cartea Românească publică în această săptămînă un nou titlu în Seria de autor Gheorghe Crăciun, unul dintre cele mai prestigioase proiecte ale editurii: Compunere cu paralele inegale, roman urmat de o addenda la pastişa „Epură pentru Longos, ediţie îngrijită de Carmen Muşat şi Oana Crăciun. Aflat la a treia ediție, romanul este prefațat de Mircea Martin şi va fi disponibil și în ediţie digitală.
Într-un interviu de acum doi ani, Marin Mălaicu-Hondrari îmi spunea că nu are nicio relevanţă dacă ai trăit sau nu ceea ce scrii. „Relevant e dacă reuşeşti să scrii convingător sau nu. În acelaşi timp, mai cred şi că, deşi există infinite modalităţi de a spune aceeaşi poveste, o singură modalitate e cea potrivită, adică aceea pe care cititorii o recunosc.
În Simţul stilului. Ghid de scriere pentru oamenii inteligenţi din secolul 21, această carte distractivă și instructivă, Pinker regândește ghidul de utilizare a limbii în funcție de exigențele secolului XXI. În loc să deplângă declinul acesteia, să ne plictisească cu poveștile despre lucrurile care îl scot din sărite sau să recicleze edicte false din manualele de acum o sută de ani, Pinker aplică observații pătrunzătoare din științele limbajului și ale minții, provocându-ne să creăm o proză clară, coerentă și elegantă.
Splendoare (Biblioteca Polirom, seria Actual) de Margaret Mazzantini este un roman despre adolescenţa zbuciumată a doi băieţi, două caractere în care se împletesc nelinişte interioară şi capriciu, tenacitate şi aplecare spre carnal.
Sistemul educațional de stat are probleme peste tot în lume. Cam aceleași: dotarea slabă, fluctuația de personal, bugete reduse, cadre didactice slab pregătite sau outsideri care ajung la catedră din întâmplare, copii mai buni și mai puțin buni, părinți cooperanți sau mai puțin cooperanți etc. Peste tot în lume, acolo unde pasiunea pentru educație și predare a învins frustrarea profesională, lucrurile au început să se îndrepte pe un făgaș normal.
Îl știu pe Karim Rashid de unsprezece ani. I-am descoperit lucrările pe net și m-a fascinat povestea lui. Pe atunci lucram la revista The ONE și într-o ședință de sumar am anunțat pentru numărul următor un interviu cu el. Echipa m-a privit ușor neîncrezătoare, dar am depășit momentul :). I-am scris un mesaj și peste câteva zile am primit răspunsurile la întrebările mele. Mesajul lui începea cu Virginia, am răspuns la întrebările tale în timpul unei călătorii cu avionul…. Interviul a avut succes, iar mai apoi m-am bucurat să văd cartea lui, Design Your Self, tradusă la editura Publica.
Mă bucur să vă dăruiesc, în exclusivitate, un fragment dintr-o carte recent apărută în colecţia Biblioteca Polirom, seria Actual: Insula Tokyo, de Natsuo Kirino. E un roman spectaculos, intens, despre imaginea feminității, despre seducție și despre raporturile de forță care se nasc într-o comunitate mică în lupta pentru supraviețuire.