Etichetă: aurora liiceanu

Curiozitatea sexuală, obsesia puberului

Prima dragoste, ultimele ritualuri. În așternuturi a lui Ian McEwan, publicată de Polirom, este o carte de week-end sau de vacanță. Desigur, vacanţa este vacanţă, dar cel care citeşte o carte nu este acelaşi cititor. De aceea, voi spune mai încolo de ce este o astfel de carte. Am spus mai încolo, pentru că vreau să scriu câteva cuvinte despre autor, mai ales că această carte cuprinde două colecţii de povestiri – prima, ca debut, în 1975, a doua în 1978 –, prima fiind distinsă cu Premiul W. Somerset Maugham şi pentru că The Times l-a declarat unul dintre cei 50 de mari scriitori britanici de după 1945. Aş mai adăuga că a fost apreciat de Julian Barnes, care-mi place tare mult. Şi că unele povestiri ale sale s-au ecranizat şi a luat şi alte multe premii.

Continue Reading
Mica bijuterie milleriană

Sunday Book Review apreciază această carte a lui Henry Miller, Lumea sexului, publicată iniţial în 1940 şi revizuită mai târziu, ca fiind o „Mică bijuterie milleriană. Cine o citeşte este total de acord cu această afirmaţie. Este mică într-adevăr – versiunea românească la care mă refer aici are doar 115 pagini – şi este o bijuterie pentru că în ţesătura eseului găsim gânduri, idei, impresii, păreri ca nişte mici pietre preţioase răsfirate şi pe care n-am dori să le uităm.

Continue Reading
Nabokov și amănuntul biografic

Cartea lui Vladimir Nabokov Un hohot în beznă a fost publicată în 1938 şi cine a citit Vrăjitorul – scrisă în 1939 şi publicată după moartea sa de fiul său care a găsit manuscrisul, în 1987 – şi Lolita, publicată în 1955, va sesiza cu uşurinţă motivul iubirii pasionale necugetate a unui bărbat matur faţă de adolescente. Am putea numi acest lucru „efebofilie. Chiar Nabokov a considerat că Vrăjitorul este o pre-Lolită.

Continue Reading
Un scriitor după care întorci capul

Îmi place Barnes enorm. Îmi place ce scrie, cum scrie şi chiar şi felul în care îşi trăieşte viaţa are ceva care te face să întorci capul după el. Dacă cititul ar fi ca mersul pe stradă. Cartea lui Nimicul de temut, apărută în 2008 şi tradusă la Nemira în 2009, este gândită cu foarte mulţi ani înainte de a apărea. Tema morţii, a mortalităţii, îl bântuia şi-l bântuie aproape zilnic pe Barnes, încă de pe când avea cincisprezece ani.

Continue Reading
Ultimul vis al lui Freud

Despre această carte un critic a spus că este bizară. Şi chiar este! Titlul cărţii este tradus ciudat, Ultimul vis al lui Freud. De fapt, el este Eating Pavlova, iar Pavlova este o prăjitură-tort care a atras rivalitatea între Noua Zeelanda şi Australia. În ambele ţări se consideră că această prăjitură a fost inventată în onoarea balerinei celebre care dăduse spectacole acolo. Un antropolog culinar trnașează conflictul și spune clar că a găsit reţeta în 1933, la doi ani după moartea balerinei. El susţinea că în 1926, marea balerină fusese în Noua Zeelanda şi locuise la hotelul Wellington. Şeful bucătăriei hotelului crease o prăjitură pentru ea care urma să-i poarte numele…

Continue Reading
Ceasornicarul orb și orgoliul speciei umane

Nu ştiu dacă Richard Dawkins îşi începe această carte cu nişte vorbe incitante, e drept, pentru a-şi ţine cititorul captiv în lectură. El spune aşa: „Am scris această carte încredinţat fiind că existenţa noastră reprezenta odinioară cel mai mare dintre mistere, dar ea a încetat să mai fie un mister. Lui Darwin şi Wallace le aduce un omagiu, pentru că ei au dat răspunsul. Dar, oare, ne întrebăm, de ce atâta lume încă nedumerită sau convinsă de ideea creaţiei, rămâne fascinată de acest mister? Poate că nu ne convine că Dawkins susţine cu tărie că universul, pe care noi, oamenii, îl cunoaştem nu este decât „o parte infimă din întregul univers. Poate că, aşa cum vom vedea, ne credem grozavi, o specie „specială. La unele lucruri nici noi nu gândim, remarcă el.

Continue Reading
Back to top