Alberto Moravia este un talentat autor de povestiri şi nuvele, putând fi considerat un Cehov al Italiei la capitolul proză scurtă. Ultimele sale povestiri au fost adunate în volumul Cum să trăieşti cu o soţie necredincioasă. Cititorul familiarizat cu stilul şi personajele create de Moravia va descoperi câteva schimbări dacă se raportează la miniaturile publicate, cu ani în urmă, în volumul Iubitul nefericit. Proza este mai concentrată, replicile mai puternice,
...Deși în realitate s-ar putea să fie o femeie serioasă, cu frică de Dumnezeu, să nu fi cunoscut în sens biblic vreun alt bărbat în afară de tatăl tău și să afurisească orice femeie divorțată sau care nu s-a înhămat la jugul sfânt al căsătoriei. Pentru tine poate să fie o sfântă, domnul Darwin are cu totul altă părere, după cum vezi. Iar argumentele sale științifice sunt expuse și comentate pe larg în cartea Sexul. O istorie timpurie. Pe care o recomand cu drag pudicilor, troglodiților, monogamilor de fațadă, dar și celor care preacurvesc fără teama că vor ajunge să putrezească în cazanele încinse de pasiune ale iadului.
Cartea Claudiei Moscovici, Între două lumi, poate fi citită în mai multe registre de lectură. Mai întâi, este evident o operă de ficțiune. Dovadă stau poveștile de iubire atent construite, planurile alternante și personajele frumos alcătuite. Apoi, este un documentar despre România comunistă și chinurile emigrației din acea perioadă. Este un thriller pentru că acțiunea se intensifică brusc și descoperi că personaje pe care le vedeai frumoase și romantice pot fi crude și lipsite de scrupule.
Coetzee e agasant, atinge problemele grave fără să le atingă. Scrie despre apartheid fără să scrie propriu-zis despre asta. Crede în scriitorul ca un filtru fin, neutru, neimplicat, moralist, evazionist chiar, al realităţii. Dar e un clasic. Şi, ascultaţi-mă, fuga de clasici seamănă cu fuga de bacalaureat. Nu există evadare fără daune colaterale.
Ismail Kadare pare a fi un magician. Nu e prima oară când îmi dau seama de acest lucru, dar această senzaţie mi se accentuează şi îmi dă un sentiment foarte plăcut. Pe care vi-l doresc şi vouă, cât mai curând cu putinţă. Accidentul este o carte care începe cu sfârşitul. Povestea unei iubiri, înşirată şi zbuciumată pe mulţi ani, dintre doi emigranţi albanezi, Rovena şi Besfort.
James Patterson scrie thrillere la metru, probabil ca are un sistem foarte performant de transpunere în print a ideilor sale „criminale. Însă același James Patterson scrie – mai rar – pentru adolescenți și o face excelent! Dacă în thrillere mai găsești clișee și ți se pare că a treia carte a lui seamănă cu prima și are și ceva dintr-a doua....ei bine, în romanele pentru puștime Patterson este de un umor dezlănțuit și are o imaginație flamboaiantă.
Probabil că ați auzit de Mikkel Birkegaard și marele său succes de debut, Libri di Luca – Biblioteca umbrelor. O carte despre misterele care se ascund în spatele cuvintelor, despre puterea înrobitoare a vorbelor rostite răspicat și despre tainele străvechi care ajung la lumină pentru a salva o lume pierdută deja.
Deşi tot mai mulţi oameni susţin că pe vremea lor se citea mai mult, în ţările unde cenzura este un stil de viaţă, literatura şi-a păstrat influenţa. Iranul este una dintre aceste ţări. Aici, fructele oprite se citesc după ce s-au cules din mâinile femeilor curajoase.
Mărturisesc că în timp ce citeam acest volum - Unde sunt eu în toată povestea asta? cu subtitlul Autobiografia unuia dintre cei mai îndrăgiți și nonconformiști regizori contemporani, relativ aproape de data apariției sale pe piață, am văzut pe internet deja publicate câteva recenzii, îngreunându-mi un pic inspirația, dar aducându-mi alinarea că și alții au fost interesați de carte. În afara filmelor sale, premiate sau nu, regizorul sârb a fost și este pentru români unul de-al nostru, provenit din Europa de Est, dintr-o țară cândva comunistă.
Prima formă a romanului Joaca preferată a fost elaborată în 1959-1960 la Londra, sub alt nume. A fost un manuscris masiv, refuzat de editori. Ulterior, după unele schimbări, romanul i-a adus lui Leonard Cohen faimă și bani, odată cu un renumit premiu literar canadian.
Între jurnale, dosare şi acte oficiale, asociaţii de idei, revolte interioare ale unui actor, martor, spectator şi complice în acelaşi timp al propriului destin, se află risipită cartea sa de identitate, o confirmare nu a unui spaţiu din care se trage, ci a unei conştiinţe. Carte de identitate semnată de scriitorul spaniol Juan Goytisolo reafirmă încă o dată crezul autorului său, şi anume că singura sa patrie rămâne limba spaniolă.
De cîte ori v-ați uitat în oglindă și ați conchis că nu ați făcut nimic important cu viața voastră? Că ați eșuat, că sunteți ratații desăvârșiți, că nu sunteți mulțumiți de nici măcar cel mai mic aspect al existenței voastre? Că vă zbateți mai jos de mediocritate, că fiecare zi e un chin micuț, amplificat la infinit de scurgerea acestor zile?