BookMag. Oameni mari despre cărți bune
Coetzee e agasant, atinge problemele grave fără să le atingă. Scrie despre apartheid fără să scrie propriu-zis despre asta. Crede în scriitorul ca un filtru fin, neutru, neimplicat, moralist, evazionist chiar, al realităţii. Dar e un clasic. Şi, ascultaţi-mă, fuga de clasici seamănă cu fuga de bacalaureat. Nu există evadare fără daune colaterale.
Ismail Kadare pare a fi un magician. Nu e prima oară când îmi dau seama de acest lucru, dar această senzaţie mi se accentuează şi îmi dă un sentiment foarte plăcut. Pe care vi-l doresc şi vouă, cât mai curând cu putinţă. Accidentul este o carte care începe cu sfârşitul. Povestea unei iubiri, înşirată şi zbuciumată pe mulţi ani, dintre doi emigranţi albanezi, Rovena şi Besfort.
James Patterson scrie thrillere la metru, probabil ca are un sistem foarte performant de transpunere în print a ideilor sale „criminale. Însă același James Patterson scrie – mai rar – pentru adolescenți și o face excelent! Dacă în thrillere mai găsești clișee și ți se pare că a treia carte a lui seamănă cu prima și are și ceva dintr-a doua....ei bine, în romanele pentru puștime Patterson este de un umor dezlănțuit și are o imaginație flamboaiantă.
În acest al patrulea episod al noutăților editoriale de toamnă vă voi prezenta titlurile ce vor fi lansate de altă editură importantă, Polirom. Grădina plăcerilor lumești de Joyce Carol Oates, apărut în colecția Biblioteca Polirom și pe care îl veți vedea în librării în foarte scurt timp, este recomandat de BookMag și credeți-mă, merită citit! Ca să rămânem în aceeași colecție, vor mai intra în librării în această toamnă
Acum câțiva ani un prieten îmi spunea ce bine scrie Zafon, ce tare e Zafon, ce maestru. El îl citise în spaniolă și se mira de ce nu îl aduce nici o editură din România. Iată că minunea s-a întâmplat și l-am putut savura și eu pe Zafon. Și da, e tare! Scrie bine, are de toate plus ceva pe deasupra: carismă. Carlos Ruiz Zafon este unul dintre cei mai de succes autori contemporani. Cărțile sale sunt publicate în peste 50 de țări, traduse în peste 40 de limbi și se vând în zeci de milioane de exemplare. Zafon scrie la fel de frumos și de înrobitor pentru adolescenți – dovadă stă seria
Frank Herbert, Arthur C. Clarke, Stephen King, Philip K. Dick, Raymond Chandler, George R. R. Martin, Connie Willis sunt doar câteva nume din artileria grea cu care editura Nemira și-a cucerit cititorii de-a lungul anilor. Iar de la Mistica vin titluri despre care vorbim doar cu cei foarte apropiați.
Probabil că ați auzit de Mikkel Birkegaard și marele său succes de debut, Libri di Luca – Biblioteca umbrelor. O carte despre misterele care se ascund în spatele cuvintelor, despre puterea înrobitoare a vorbelor rostite răspicat și despre tainele străvechi care ajung la lumină pentru a salva o lume pierdută deja.
Deşi tot mai mulţi oameni susţin că pe vremea lor se citea mai mult, în ţările unde cenzura este un stil de viaţă, literatura şi-a păstrat influenţa. Iranul este una dintre aceste ţări. Aici, fructele oprite se citesc după ce s-au cules din mâinile femeilor curajoase.
Mărturisesc că în timp ce citeam acest volum - Unde sunt eu în toată povestea asta? cu subtitlul Autobiografia unuia dintre cei mai îndrăgiți și nonconformiști regizori contemporani, relativ aproape de data apariției sale pe piață, am văzut pe internet deja publicate câteva recenzii, îngreunându-mi un pic inspirația, dar aducându-mi alinarea că și alții au fost interesați de carte. În afara filmelor sale, premiate sau nu, regizorul sârb a fost și este pentru români unul de-al nostru, provenit din Europa de Est, dintr-o țară cândva comunistă.
Așa cum un colecționar de artă așteaptă să iasă pe piață o operă care să-i completeze colecția în mod fericit, la fel sunt și cititori care așteaptă cu răbdare titlurile preferate.
Namaste ar putea trece foarte ușor drept varianta masculină a bestsellerului internațional Mănâncă, Roagă-te, Iubește, dar este totuși diferită și, zic eu, mult mai bună. Eu i-aș fi pus subtitlul Fii liber, fericit, trăiește! pentru că acesta mi s-a părut a fi mesajul central al acestui prim volum din trilogia călătoriilor spirituale ale pelerinului Sega.
Prima formă a romanului Joaca preferată a fost elaborată în 1959-1960 la Londra, sub alt nume. A fost un manuscris masiv, refuzat de editori. Ulterior, după unele schimbări, romanul i-a adus lui Leonard Cohen faimă și bani, odată cu un renumit premiu literar canadian.