Dacă începuturile ficțiunii speculative sunt în mod clar legate de profesioniști ai scrisului, și încă europeni (Verne, Wells, Rosny-aîné etc.), SF-ul canonic trimite în mod categoric spre America masivei producții industriale și spre fanii născuți sub zodia celei mai înfloritoare paraliteraturi.
În România anilor 1980, membrii unui grup coral specializat în cîntări bisericeşti caută să scape din robia unor confesiuni care nu-i mulţumesc, în încercarea de a descoperi adevărata credinţă. Aparţinînd iniţial cultului baptist, trec la penticostali, apoi la adventişti, iar în cele din urmă se circumcid şi se convertesc la iudaism.
Vacanţe filocalice (colecția Proză, ed. Cartea Românească) nu este nici Baedeker, nici Michelin, este ghidul lui Gabriel Pătraşcu, cea mai originală şi mai spirituală călăuză, pe care orice turist împătimit şi-ar dori-o. Impresiile sale de călătorie, pline de prospeţime şi umor, ocolesc textele seci sau encomiastice din pliantele multicolore şi privilegiază privirea genuină, fără idei preconcepute, care însă ascunde o profundă cunoaştere a culturii şi civilizaţiei sacre, dar şi laice.
rezistenţă, debutul în poezie al Alinei Purcaru, la Cartea Românească, este o coborâre dureroasă în sine şi, în acelaşi timp, o întoarcere victorioasă în braţele poeziei şi ale lumii. Lumea nu s-a schimbat, dar pentru ea, acum, nu mai este un loc din care trebuie să fugă.
În mai puţin de o lună, în capitală debutează cea de a VII-a ediţie a Festivalului Internaţional de Poezie Bucureşti (FIPB). Peste 100 de poeţi din 23 de ţări vor sosi la Bucureşti în perioada 18 – 22 mai, prilejuind publicului iubitor de poezie ocazia de a participa la peste 20 de evenimente: lecturi publice, mese rotunde, dezbateri și performance-uri.
Noul roman al lui Bogdan Costin, Sfîrşitul a fost aproape (colecția Proză, editura Cartea Românească) este o satiră la adresa unei civilizaţii pe cît de moderne şi de avansate tehnologic, pe atît de dominate de frică, în toate formele ei.
Săptămâna viitoare, începând de luni, 18 aprilie, până vineri, 22 aprilie, şase poeţi britanici contemporani vin la Bucureşti, pentru a stiliza traduceri din poezia română contemporană. Timp de 5 zile, în cadrul unor workshop-uri care se vor desfăşura la sediul …
Uneori se întâmplă ca genul Homo să-și vadă viitorul în culori optimiste – la vie en rose, cum spune o vorbă franțuzească, numai că acolo era vizată, din câte îmi dau seama, viața individului, iar în cuprinderea pe care vreau s-o dau acestei forme mai generale de optimism intră o anume privire melioristă și încrezătoare proiectată asupra civilizației în ansamblu. Anticipația mai veche, cea românească, dar și cea a popoarelor ajunse să cânte după cum imprima tonul și măsura dirijorul de la Răsărit, agrea o partitură utopică, pe portativele căreia timpul aflat în fața omenirii se putea vedea doar senin și fericit, fiindcă ideea de bază a acestei simfonii era convingerea că viitorul nostru, al tuturor trăitorilor pe Pământ, este – sau va fi? – unic, și neapărat guvernat de înclinația, pretins naturală, a omului spre idealuri comuniste. Ne-a trebuit ceva vreme până să ne dăm seama că o asemenea iluzie ținea de pura propagandă, că manipulatorii ei aveau interese mari și bine ascunse nu în volutele literaturii, ci în jocul politic.
Romanul La marginea livezii (Colecția Biblioteca Polirom, Seria Actual) urmărește drumul pe care familia Goodenough și-l croiește în speranța unei vieți mai bune.
Recent, la Pandora M au apărut două cărți de Babette Cole, cu titlurile Mami nu mi-a spus... și Domnul și Doamna Hormon. Sunt cărți de educație sexuală pentru copii. Primele câteva sute de exemplare s-au vândut în două ore la un seminar Parentime dedicat tocmai acestei chestiuni delicate: cum îi explici copilului cum stă treaba cu sexul și reproducerea. Cărțile nu fac decât să susțină dialogul părinte-copil mai mare de opt ani / în prepubertate despre subiecte care trebuie explicate, la un moment dat.
Gabriel Andreescu, Ionelia Cristea, Ana Dragu, Angela Marinescu, Octavian Soviany şi Daniel Vighi se află printre laureaţii celei de-a X-a ediţii a Premiilor Observator cultural, care a avut loc luni, 28 martie 2016, la Teatrul Odeon.
Până când experimentele oamenilor de știință nu ne vor putea convinge că visarea s-ar regăsi și la plante sau animale, o să trăim cu credința că ea este un fenomen legat strict de specia umană. Nu mă refer aici la visul propriu-zis, pe care îmi vine să cred că îl au și speciile mai puțin inteligente decât noi, altfel – ca să dau un exemplu aproximativ – câinii n-ar tresări uneori prin somn, scâncind ca de cine știe ce spaimă ireală.