Autori în cadrul blogului elefant.ro
Un nou proiect editorial, dedicat cadrelor didactice care predau la toate nivelurile de învăţămînt, studenţilor, formatorilor şi teoreticienilor din domeniul ştiinţelor educaţiei este Ghidul profesorului (coordonator Ion-Ovidiu Pânişoară), o colecţie Polirom ce îşi propune să ofere tot ce îi trebuie unui profesor de succes!
Într-o bună zi a anului 2021, Scott Warden - un american ajuns împreună cu soția și fetița sa în Thailanda - află că în zonă se întâmplase ceva ciudat. Se duce împreună cu un prieten cam dubios (care se ocupa, printre altele, cu trafic de droguri) să vadă desăpre ce-i vorba. Și descoperă că în regiune apăruse din senin un monument imens și bizar, ridicat pentru a comemora o victorie a lui Kuin în anul 2041. Având în vedere că eroul nostru viețuia în 2021, însemna că monumentul se referea la o victorie ce urma să aibă loc peste douăzeci de ani. Și cine era Kuin? Nimeni nu auzise de un asemenea personaj și nimic nu prevedea că în Asia avea să apară un individ care să dețină mijloace militare atât de mari, încât să cucerească teritorii întinse și - mai ales - care să stăpânească o tehnologie care să-i permită să expedieze sculpturi imense în trecut.
Sunt puţine cărţile în care, spre finalul lor, începi să citeşti cu adevărat nu istoria lor, nici povestea sau întâmplarea, ci o atare stare de incertitudine şi de sensibilitate amestecate. Nici până la finalul cărţii aproape că nu ştii, şi poate că nici nu te întrebi, pe cine se hotărăşte tănărul Jacob să iubească, însă treci alături de el, atât de personal, printre oameni, războaie, case şi deportări.
Unul dintre reproșurile făcute de critica profesionistă personajelor din anticipația noastră mai veche a fost deplina lor pustietate sentimentală. În proza așa-zis realistă a anilor ’50 nu era nepotrivit ca tractoristul Vasilică din Rebra să-i facă ochi dulci mulgătoarei Măria lu’ Poenar, iar în finalul romanului, cu participarea întregului sat colectivizat, să asistăm la o nuntă folclorică, ba chiar și la nașterea vreunui copil. În SF-ul vremii, în schimb, relațiile amoroase – fie și platonice, ca între colegi de birou sau de astronavă – erau din principiu excluse, probabil din mai multe motive demne de luat în seamă. Unul trebuie să fi ținut de ideologie;
Cum ar fi să te trezeşti cu Don Juan în casa ta, pregătit să facă destăinuri cu privire la cele mai intense şapte zile din viaţa lui? Şi când spun intense, nu mă refer la picanterii erotice. Dimpotrivă, pentru Don Juan-ul imaginat de Peter Handke, intens înseamnă profund, un sens oferit de femeile care i-au dat de gândit. Răspunsul la această întrebare o poate da un hangiu aflat în pragul falimentului, din apropierea unei mânăstiri controversate acum câteva sute de ani. Prin spărtura din zidul lăsat în paragină s-a strecurat, fără ezitari sau explicaţii,
Am descoperit o carte care probabil ar trebui citită deopotrivă de părinţi şi profesori, căci se adresează ambelor categorii: Şocul educaţiei. O nouă perspectivă asupra dezvoltării copiilor. Autorii Po Bronson şi Ashley Merryman pornesc demontând mituri asupra educaţiei care au funcţionat până acum. Veţi vedea de ce copiii au nevoie de pauze la şcoală şi în timp ce îşi fac temele, de ce e bine să îi lasaţi să coloreze vaca în verde şi de ce copilul trebuie să ştie că este unic şi diferit de ceilalţi, nu doar în privinţa culorii pielii, ci şi a comportamentului şi a modului de a acţiona/reacţiona în anumite situaţii.
Ce poți face Confruntându-te cu niciodată Decât să cauți Întotdeauna În câteva note prinse din zbor? Dacă ați vrut vreodată să ironizați snobismul și superficialitatea clasei elitiste atunci Eleganța ariciului vă va plăcea enorm.
Cu apariţia celui de-al 9-lea număr, revista de atitudine culturală ALECART (www.alecart.ro) întregeşte seria de evenimente importante din mediul cultural şi confirmă, încă o dată, că se poate face presă culturală de calitate, orientată spre un public care recunoaşte o recenzie onestă, un articol de opinie bine argumentat sau o anchetă consistentă. Cel mai important atuu al acestei publicaţii rămâne vârsta redactorilor ei, tineri liceeni şi studenţi (admişi la prestigioase universităţi din Europa şi SUA), vizibilă la tot pasul în lectură prin tonul dezinvolt al articolelor, prin deschiderea subiectelor spre societatea nu doar românească şi, mai ales, prin libertatea pe care şi-o asumă, deosebit de matur, în recomandările de carte, film, teatru, călătorii sau subiecte la zi din cultura română.
Oana Orlea este un fenomen special. Deşi numele ei este cât se poate de românesc, simţirea şi scrierea ei sunt cât se poate de franţuzeşti. De aceea cartea Întâlniri pe muchie de cuţit se numeşte, în original, Rencontres sur le fil du rasoir şi a fost tradusă în româneşte în 2011.
Un discurs dintr-o bucată despre literatură, despre clişee literare şi scriitori într-un roman-dialog în care cuvintele se citesc cu sensul de bază, lipsite de conotaţiile inutile ale clasicizării unei imagini. Scriitura ca meserie impudică, ca „rezistenţă a unui individ la reaua-credinţă a mediului se construieşte în imaginea unui scriitor care descalifică existenţa prin toate punctele ei nevralgice.
Un Don DeLillo pentru aceia dintre voi care nu prea au timp de citit. Roman scurt, cîteva idei mişto, o întîmplare bruscă şi cîteva fraze măiastre de trecut în carneţelul cu cuvinte şi expresii. Punctul Omega începe cu o scenă care schimbă rapid rama lecturii. Personajul principal, un regizor de documentare, e obsedat de lucrarea 24 hours Psycho, a artistului Douglas Gordon. Celebrul film al lui Hitchcock e arătat fără sonor la o viteză care dilată timpul standard pe întinderea unei zile.
Poate pentru că sunt adepta împărţirii lumii în două şi pentru că „ţin mai degrabă cu Harry Potter decât cu Stăpânul inelelor, poveştile cu hobbiţi curajoşi şi aventurile lor palpitante mi s-au părut întotdeauna puţin demodate. Puţin greoaie şi puţin repetate la nesfârşit.