Iată că prima ediție a concursului nostru de recenzii a ajuns la final. Ne-a fost destul de greu să alegem cea mai interesantă recenzie, dar iată, am ajuns la un consens: primul nostru câștigător este Cătălin Cîndea, autorul recenziei Rătăcirile Fetei Nesăbuite – o poveste de dragoste, pe stopthink.ro.
Premiul Cartea anului, acordat de revista România literară cu sprijinul Fundaţiei Anonimul va fi decernat miercuri, 23 noiembrie 2011, la ora 19.00, la Clubul Prometheus din Piaţa Naţiunile Unite nr. 3-5.
Bestiar, prima carte de proză a lui Julio Cortazar (1914-1984), a apărut în 1951, la cinci ani distanță de momentul arestării sale (în 1946) pentru proteste împotriva regimului Peron. După acest eveniment s-a mutat la Paris, unde a trăit tot restul vieții. În povestirea Bestiar, ultima dintre cele opt din cartea cu același nume, aflăm ce se petrece în timpul vacanței unei fetițe, Isabel, petrecută în casa familiei Funes.
V-aţi imaginat vreodată cum că, în loc de inima vascularizată şi mereu alertă, cineva v-ar fi pus un ceas cu cuc? Şi că din această cauză viaţa voastră a devenit o poveste pentru oameni mari, un basm curgător în cuvinte poetice, alintătoare? Mecanica inimii este o carte revoltătoare. Revoltător de fantezistă, revoltător de imaginativă, cu o atmosferă pe care ţi-o închipui doar când te uiţi, ca un lotru, într-un glob de sticlă în care ninge cu confetti.
Premiul Goncourt a fost acordat romanului de debut L’art français de la guerre, publicat la Gallimard și semnat de Alexis Jenni, un profesor de biologie. L’art français de la guerre, care este o trecere în revistă a 50 de ani de istorie militară franceză, a fost un bestseller încă de la lansarea sa, anul trecut, și a fost nominalizat la numeroase premii. Cartea lui Jenni este considerată emblematică pentru revigorarea literaturii franceze, fiind considerată „un roman clasic în structură, dar foarte contemporan și accesibil.
David Lodge (să nu-l fi citit ar fi o crimă comisă față de timpul vostru liber: Schimb de dame, Meserie!) a scris o biografie romanţată a marelui H.G.Wells: Bărbatul făcut din bucăţi. Jocul de cuvinte pe care mizează Lodge e imposibil de tradus în română: a man of many parts înseamnă „un om cu multe talente, aptitudini, dar parts e şi prescurtarea de la private parts. Lodge are miză dublă
Scriitorul Erich-Emmanuel Schmitt este plin de premii şi distincţii. Cărțile sale au mare succes în țările europene și România nu face excepție. La noi chiar a fost pusă în scenă, cu mare succes la un anumit gen de public, cartea Oscar şi Tanti Roz, apărută în 2002 la Humanitas. Am văzut spectacolul, cu totul întâmplător, dar nu pot spune sincer că mi-a plăcut. Poate că actorii, poate că regia… nu ştiu, poate am avut aşteptări prea mari.
Palatul dorinţei este cel de-al doilea roman din Trilogia Cairoului. Dacă în primul roman, O plimbare prin palat, Naghib Mahfuz prezenta conflictele dintre personaje şi întâmplările ce au cutremurat familia negustorului Ahmad Abd el-Gawad, în Palatul dorinţei scriitorul egiptean a creat scene de interior, unde stările sufleteşti, nu faptele, ajung în prim-plan. Ritmul acţiunii este încetinit pentru a zăbovi asupra incursiunilor introspective. Sentimentele năvalnice nu mai sunt interzise, ci descusute până la ultima zvâcnire neînţeleasă.
Potopul de romane fantasy şi horror ce a inundat librăriile noastre în ultimii ani poate să lase impresia – mai ales cititorilor tineri – că aceste genuri sunt nou apărute pe piaţa literară, că reprezintă ultimele tendinţe ale industriei divertismentului şi că şi-au propus să înlocuiască literatura SF, care-i deja învechită. Nimic mai greşit. Literatura horror şi cea fantasy sunt la fel de vechi ca şi literatura SF (sau chiar mai vechi).
Norocul mare al speciei noastre este că umorul de pe Pământ nu are nici început, nici sfârșit. Desigur, nu toți oamenii au darul acesta fermecat de a mângâia, de a certa cu vorbe pe care nu te poți supăra, de a smulge surâsuri sincere. Și în scris este cu atât cu mai greu să convingi că poți fi maestrul râsului. Cuvintele nu sună la fel pe hârtie cum sună auzite de ureche, sunt înșelătoare, pot supăra, pot induce în eroare.
Dacă aş fi întrebat – la orice oră din zi (sau din noapte, dacă nu consideraţi noaptea ca fiind o parte a zilei) – ce părere am despre o ecranizare, aş răspunde fără să stau pe gânduri: cartea e mai bună decât filmul. Există însă şi o excepţie. Filmul Recuperatorii. Calmaţi-vă. Filmul nu poate fi mai bun decât cartea. Poate fi – precum în cazul nostru – o completare sau o altă versiune a romanului.
Iată încă o recomandare de lectură pentru raftul dumneavoastră de cărți importante pentru sănătate și nutriție optimă. Prof. Dr. Gheorghe Mencinicopschi, Prof. Dr. George Puia Negulescu și Dr. Șerban Puia Negulescu vă supun atenției o carte despre vitamine.