Picture Me Gone de Meg Rosoff este o carte pentru adolescenți și adulți, în aceeași măsură. E pentru cei tineri pentru că e scrisă lejer, prietenos și simplu, e ca și când personajul principal ți-ar sta alături și ți-ar povesti toată tărășenia. E pentru adulți pentru că le arată un scenariu posibil al impactului pe care îl au crizele de maturitate asupra copiilor.
Anthony Bourdain n-are prea mulți prieteni în lumea gastronomiei. A scris în 2000 cartea Kitchen Confidential, în care demasca multe secrete murdare ale industriei culinare de fițe din America. După zece ani a revenit cu Crud, o carte în care încearcă să regleze niște relații, să îndulcească tonul, să pară mai prietenos.
Daniela Zeca-Buzura cea din spațiul public si Daniela Zeca scriitoare sunt distincte, diferite, apă și ulei. Pentru că nu ți-ai imagina că în spatele discursului public studiat stă o autoare care știe să combine inteligența jurnalistică a dezvăluirii unor episoade reale de istorie recentă cu magia asamblării vorbelor potrivite în fraze frumoase.
Femeile din trecut sunt pentru bărbatul înclinat spre autoanaliză ceea ce poate fi nudul pentru nişte pictori: o temă inepuizabilă, mereu pregătită să i se înfăţişeze sub alte culori, mesaje afective sau destăinuiri în surdină, criptate de paravanul unui corp metamorfozat sub presiunea furtunilor sufleteşti.
Alergând ca apucații este romanul autobiografic al lui Augusten Burroughs sau povestea reală a unui băiețel a cărui mamă (poetă ratată ce se închipuie o a doua Anne Sexton) l-a abandonat în casa unui psihiatru ce seamănă în mod …
Iubiri pasionale, trădări, idealuri spulberate, vederi progresiste și curente sociale stranii, alături de personaje remarcabil construite și o intrigă pasionantă care baleiază mai multe planuri temporale fac din Încăperi ferecate una dintre lecturile mele preferate.
„Cred că este o poveste aspră, căreia nu-i lipsesc străfulgerările de frumuseţe, avea să declare Steinbeck despre un roman mistuitor, precum obsesia protagonistului său pentru o perlă neobişnuită, ce-ar fi trebuit să-l scape de sărăcia extremă.
Adelin Petrișor este unul dintre puținii jurnaliști din lume care au avut acces în cel mai restrictiv stat, Coreea de Nord. După albumul de călătorie lansat recent – Coreea de Nord, un lagăr cât o țară, revine cu o carte, Țara cu un singur gras, care pune în vorbe imaginile surprinse de camera de filmat și de aparatul de fotografiat în timpul acelei vizite memorabile.
Pentru mine, literatura turcă in zilele noastre este un vas aurit în care mă tot afund. Surprizele plăcute, din genuri diferite, nu încetează să mă asalteze. Ultima descoperire se numeşte Hakan Bicakci. Iar cartea lui, Apartamentul, este leacul imaginativo-halucinogen cel mai bun, dacă ai chef să fugi dintr-o lume mai puţin reuşită într-una nebună, bolnavă şi fascinantă de tot. Este povestea unui tip care a lucrat în publicitate, care vrea să devină un mare compozitor şi pe care o boală mentală nenumită îl face să se izoleze, din apartament în apartament, nu că ar conta unde e lumea aceasta a lui. Contează doar că dispare controlul asupra realităţii, asupra propriei vieţi, aşa pierdută şi risipită cum e.
Mă întreb dacă amatorii de literatură SF sunt conștienți că genul lor favorit datorează enorm unor anumiți scriitori care au imaginat primii o anumită temă, au făcut-o cunoscută întregii lumi și au oferit o pâine bună de mâncat generațiilor următoare de autori. Nimeni nu-și închipuie acum literatura SF fără mașina timpului, nimeni nu acceptă ideea că o călătorie în timp este imposibilă - iar literatura de toate genurile ar fi fost mult mai săracă dacă H.G. Wells nu și-ar fi imaginat călătoria în timp.
De câte ori citesc Ulițkaia e o mică sărbătoare, păcat că ea nu scrie mai mult și editurile noastre nu țin pasul cu traducerile. Scriitura ei e vie, adevărată, spectaculoasă, plină de detalii sordide sau delicate, ca o pânză țesută îndelung de un păianjen obsedat de perfecțiune.
Danilo Kis are talentul de-ai cuceri până şi pe cititorii temători în faţa titlurilor hard, pline de cuvinte morbide, în care sunt preferate mai ales cărţile bune de pus în geanta de plajă. Enciclopedia morţilor şi Criptă pentru Boris Davidovici promit nişte lecturi acaparante, ficţiunea devenind un labirint în care se pierd amănuntele unei realităţi grele, apăsătoare, în dulcele stil borgesian.