Pentru mine, literatura turcă in zilele noastre este un vas aurit în care mă tot afund. Surprizele plăcute, din genuri diferite, nu încetează să mă asalteze. Ultima descoperire se numeşte Hakan Bicakci. Iar cartea lui, Apartamentul, este leacul imaginativo-halucinogen cel mai bun, dacă ai chef să fugi dintr-o lume mai puţin reuşită într-una nebună, bolnavă şi fascinantă de tot. Este povestea unui tip care a lucrat în publicitate, care vrea să devină un mare compozitor şi pe care o boală mentală nenumită îl face să se izoleze, din apartament în apartament, nu că ar conta unde e lumea aceasta a lui. Contează doar că dispare controlul asupra realităţii, asupra propriei vieţi, aşa pierdută şi risipită cum e.
Mă întreb dacă amatorii de literatură SF sunt conștienți că genul lor favorit datorează enorm unor anumiți scriitori care au imaginat primii o anumită temă, au făcut-o cunoscută întregii lumi și au oferit o pâine bună de mâncat generațiilor următoare de autori. Nimeni nu-și închipuie acum literatura SF fără mașina timpului, nimeni nu acceptă ideea că o călătorie în timp este imposibilă - iar literatura de toate genurile ar fi fost mult mai săracă dacă H.G. Wells nu și-ar fi imaginat călătoria în timp.
De câte ori citesc Ulițkaia e o mică sărbătoare, păcat că ea nu scrie mai mult și editurile noastre nu țin pasul cu traducerile. Scriitura ei e vie, adevărată, spectaculoasă, plină de detalii sordide sau delicate, ca o pânză țesută îndelung de un păianjen obsedat de perfecțiune.
Citind Paturi de împrumut - Confesiuni nechibzuite despre hoteluri, ponturi și așa-zisa ospitalitate, carte apărută la Publica, îți vine să nu te mai încrezi niciodată în zâmbetul personalului de la hoteluri, să nu mai vrei să călătorești fără bani de bacșiș. Eventual să te temi că dacă nu lași cameristei bani pentru efortul de la curățenie periuța ta de dinți a curățat wc-ul sau alte orori la care mi-e groază să mă gândesc că se întâmplă, cu acordul tacit al responsabililor direcți.
Evaluat după standardele artificiale, Charlie Chaplin era, la prima vedere, o caricatură ambulantă, capabilă de autoironie şi devenită faimoasă prin forţa imaginaţiei, aceeaşi imaginaţie ce l-a salvat de la disperare şi l-a plăsmuit pe vagabondul duios, expresiv şi ezitant. În ciuda unor aparenţe deloc măgulitoare, Charlie Chaplin a fost cunoscut şi datorită cuceririlor sale. Deţinea un şarm aparte, capabil să incite la pasiuni, transformate apoi în geloziile amantelor părăsite. Totuşi, ultima femeie care dezvoltă o adevarată obsesie pentru el nu-i va mai permite s-o abandoneze.
Apărută în 2000 și tradusă la Publica în 2007, Funky Business de Jonas Ridderståle și Kjell Nordström a revoluționat lumea economică de la acel moment încoace, deși acum, când criza a venit peste noi, cartea este parțial depășită.
Dale Barbara – zis şi Barbie - un individ despre care locuitorii din Chester’s Mill nu ştiu prea multe şi care lucrase ca bucătar la un local din oraş, se pregătea să părăsească localitatea în grabă şi pe furiş. Cu o seară înainte fusese atacat în parcarea restaurantului de un grup de indivizi, grup condus de Junior Rennie, fiul unui mahăr local. Bucătarul îi cotonogise pe derbedei, dar şeful poliţiei îl sfătuise să plece din oraş cât mai iute. Barbie se plasase în mod strategic la marginea oraşului, şi intenţiona să facă autostopul.
Un roman fabulos, tragic și hâtru în același timp, dur și sensibil, pe care trebuie să îl citiți în vara aceasta! Vă recomand o carte neobişnuit de frumoasă în dramatismul ei, Buddha din podul casei de Julie Otsuka, apărută în colecţia Biblioteca Polirom. Actual.
Turcii ştiu să scrie. Nu e o descoperire nouă. Trec cu lejeritate prin toate genurile, de la metale grele şi preţioase – vezi Elif Shafak – până la literatură aparent uşurică, precum această Dragostea e capcana diavolului de Hande Altayli.
În 1966, când Jacki Lyden avea 12 ani și era o preadolescentă ocupată mai mult cu școala, Dolores, mama ei, a apărut într-o după-amiază în dormitor, cu trupul înfăşurat în cearşafuri şi braţele acoperite de hieroglife desenate cu dermatograf.
Nu știu cum ar reacționa profesorii noștri de română și învățătorii dacă pe lista de lecturi recomandate pentru ciclul primar – să spunem pentru clasa a IV-a – ar apărea romanul lui Toni Morrison, Păcatul.
În ciuda titlului macabru, volumul Enciclopedia morţilor cuprinde unele dintre cele mai frumoase proze scurte pe care le veţi citi. Danilo Kis a readus la viaţă personaje ce s-au pierdut prin tunelul secolelor în care adevarul istoric şi legendele se contopeau, iar fantasticul, realismul magic şi realismul brut îi jucau feste imaginaţiei. Pentru fanii lui Borges, un maestru al prozelor scurte în care ficţiunea se dezlănţuie şi realitatea este acaparată uşor-uşor de imaginarul dilatat, acest volum este o lectură memorabilă. Danilo Kis a fost comparat şi cu marele