Sunt puţine cărţile în care, spre finalul lor, începi să citeşti cu adevărat nu istoria lor, nici povestea sau întâmplarea, ci o atare stare de incertitudine şi de sensibilitate amestecate. Nici până la finalul cărţii aproape că nu ştii, şi poate că nici nu te întrebi, pe cine se hotărăşte tănărul Jacob să iubească, însă treci alături de el, atât de personal, printre oameni, războaie, case şi deportări.
Hilary Mantel a fost desemnată câştigătoare a prestigiosului premiu Costa Book, pentru cartea Bring Up the Bodies, care continuă povestea din Wolf Hall, despre destinul lui Thomas Cromwell, un personaj remarcabil al istoriei britanice. Hilary Mantel a intrat astfel în istoria literaturii ca prima autoare care câştigă în acelaşi an Man Booker Prize şi Costa Book Award.
Unul dintre reproșurile făcute de critica profesionistă personajelor din anticipația noastră mai veche a fost deplina lor pustietate sentimentală. În proza așa-zis realistă a anilor ’50 nu era nepotrivit ca tractoristul Vasilică din Rebra să-i facă ochi dulci mulgătoarei Măria lu’ Poenar, iar în finalul romanului, cu participarea întregului sat colectivizat, să asistăm la o nuntă folclorică, ba chiar și la nașterea vreunui copil. În SF-ul vremii, în schimb, relațiile amoroase – fie și platonice, ca între colegi de birou sau de astronavă – erau din principiu excluse, probabil din mai multe motive demne de luat în seamă. Unul trebuie să fi ținut de ideologie;
Poate că deja îl citiţi pe Matei Pleşu în Dilema Veche, iar stilul său literar v-a cucerit definitiv. Volumul pe care tocmai l-a lansat, Amintiri din bucătăria lumii. Mică antologie de gusturi, stări şi gustări, are o armonie specială în care micile istorii culinare sunt alternate cu reţete demult uitate sau dintre cele mai sofisticate, iar protagonişti sunt ba nume vestite, ba ingrediente – ordinare sau exotice, după voia bucătarului. Încercaţi negreşit Amintiri din bucătăria lumii. Mică antologie de gusturi, stări şi gustări, veţi călători în jurul lumii, savurând intens poveşti culinare.
Pentru fanii operelor lui Tolkien, anul 2012 a fost anul surprizelor și al revelațiilor. Hobbitul, cartea publicată în România la Rao şi devenită un titlu clasic pentru copiii de pretutindeni, a fost cel mai bine vândut titlu al editurii la Târgul Internaţional Gaudeamus 2012, fiind cumpărată de mii de fani ai genului fantasy în cele două formate disponibile: clasic şi cu copertă de film.
Surîsul jaguarului, volum scris de Salman Rushdie în urma unei călătorii în Nicaragua, a apărut în colecţia Biblioteca Polirom, fiind o prezentare plină de empatie a unei lumi aflate într-o prefacere radicală, după alungarea dictatorului Somoza şi instaurarea unui guvern revoluţionar. Nicaragua anului 1986 e o ţară frămîntată şi surprinzătoare: guvernul sandinist poartă un război de uzură cu gherilele Contra, în Managua e penurie de alimente, în timp ce şapte poetese recită versuri în ruinele de la Grand Hotel, regiuni întregi sînt afectate de atentate, foştii revoluţionari au ajuns politicieni şi o mulţime de voluntari străini vin să participe la reconstrucţia ţării.
Cum ar fi să te trezeşti cu Don Juan în casa ta, pregătit să facă destăinuri cu privire la cele mai intense şapte zile din viaţa lui? Şi când spun intense, nu mă refer la picanterii erotice. Dimpotrivă, pentru Don Juan-ul imaginat de Peter Handke, intens înseamnă profund, un sens oferit de femeile care i-au dat de gândit. Răspunsul la această întrebare o poate da un hangiu aflat în pragul falimentului, din apropierea unei mânăstiri controversate acum câteva sute de ani. Prin spărtura din zidul lăsat în paragină s-a strecurat, fără ezitari sau explicaţii,
Romanul Lucarna a apărut în această săptămînă în colecţia Biblioteca Polirom, seria de autor José Saramago, cu o prefaţă de Pilar del Río, soţia autorului.
Am descoperit o carte care probabil ar trebui citită deopotrivă de părinţi şi profesori, căci se adresează ambelor categorii: Şocul educaţiei. O nouă perspectivă asupra dezvoltării copiilor. Autorii Po Bronson şi Ashley Merryman pornesc demontând mituri asupra educaţiei care au funcţionat până acum. Veţi vedea de ce copiii au nevoie de pauze la şcoală şi în timp ce îşi fac temele, de ce e bine să îi lasaţi să coloreze vaca în verde şi de ce copilul trebuie să ştie că este unic şi diferit de ceilalţi, nu doar în privinţa culorii pielii, ci şi a comportamentului şi a modului de a acţiona/reacţiona în anumite situaţii.
Ce poți face Confruntându-te cu niciodată Decât să cauți Întotdeauna În câteva note prinse din zbor? Dacă ați vrut vreodată să ironizați snobismul și superficialitatea clasei elitiste atunci Eleganța ariciului vă va plăcea enorm.
Cu apariţia celui de-al 9-lea număr, revista de atitudine culturală ALECART (www.alecart.ro) întregeşte seria de evenimente importante din mediul cultural şi confirmă, încă o dată, că se poate face presă culturală de calitate, orientată spre un public care recunoaşte o recenzie onestă, un articol de opinie bine argumentat sau o anchetă consistentă. Cel mai important atuu al acestei publicaţii rămâne vârsta redactorilor ei, tineri liceeni şi studenţi (admişi la prestigioase universităţi din Europa şi SUA), vizibilă la tot pasul în lectură prin tonul dezinvolt al articolelor, prin deschiderea subiectelor spre societatea nu doar românească şi, mai ales, prin libertatea pe care şi-o asumă, deosebit de matur, în recomandările de carte, film, teatru, călătorii sau subiecte la zi din cultura română.
Oana Orlea este un fenomen special. Deşi numele ei este cât se poate de românesc, simţirea şi scrierea ei sunt cât se poate de franţuzeşti. De aceea cartea Întâlniri pe muchie de cuţit se numeşte, în original, Rencontres sur le fil du rasoir şi a fost tradusă în româneşte în 2011.