Aşa cum ne-a obişnuit, Umberto Eco vine cu încă o piesă literară surprinzătoare şi generoasă: confesiunile sale de romancier. Umberto Eco: „Mă consider un foarte tânăr şi, desigur, promiţător romancier, care a publicat pînă în prezent doar cinci romane şi care va publica nenumărate altele în decursul următorilor cincizeci de ani. […] deşi mă consider mai degrabă un teoretician de profesie, şi doar un amator în calitatea mea de scriitor de romane.
Calea de la literatura de sertar la bestsellerul de la raft trebuie să fie presărată cu strategii de marketing, tactici ofensive şi promovare plină de imaginaţie. Ceea ce nouă, românilor, ne cam lipsește. Modelul cel mai frecvent de lansare de carte este adunarea seacă, scrobită, cu invitați prețioși, care descriu autorul și volumul ca și când ar fi cucerit deja lumea. Iar publicul acestui soi de eveniment....este un subiect profund întristător. Persoane trecute de 60 de ani, avide de cultură și fursecuri, care află întotdeauna de vreo lansare. Tineri, presă, public țintă, mai deloc. Prin urmare, între vorbitorul pretențios și publicul său nu se produce nici o interacțiune și după cele 30-40 de minute de vorbe frumoase înșirate savant se lasă o liniște penibilă. Vă mulțumim că ați fost alături de noi la lansarea cărții..., scrisă de .... Și cade cortina!
Cea mai controversată operă a lui Carl Gustav Jung, Cartea Roşie, este acum și în România. Cea de-a opta traducere a Cărții Roșii (înaintea celei în franceză, lansată abia acum trei zile) reprezintă cel mai îndrăzneț proiect de până acum al editurii Trei.
Jurnalul din 11 septembrie (TVR Cultural).
Inaugurăm o serie nouă de articole semnate de Prof.Dr. G. Puia Negulescu, Prof.Dr. G. Mencinicopschi, Dr. Şerban Puia Negulescu, menite a se constitui într-un ghid de viață sănătoasă, cu sfaturi practice și informații valoroase despre nutriție. Articolele incluse în această serie vor fi adunate, în viitor, într-o carte. Vitamina C, cunoscută şi sub numele de acid ascorbic, este o vitamină hidrosolubilă cu acţiune în mediu apos. Forma activă a vitaminei C este acidul ascorbic. Funcţia principală a acestuia este cea de „agent universal de reducere în diferite reacţii ce au loc în organism. Prin capacitatea sa de coenzimă participă la sinteza din rezidiile de lizină şi prolina, a helixului trifilar al colagenului, ceea ce îi conferă rolul de ciment celular şi de refacere a ţesuturilor ce au suferit distrugeri. Intră în metabolismul ionilor metalici, mai ales în absorbţia şi fixarea fierului.
G. Puia Negulescu, G. Mencinicopschi și Șerban Puia Negulescu vă recomandă un nou titlu pentru raftul de cărți esențiale pentru un stil de viață sănătos. Autorii cărții Vindecarea alternativă, medicii Jorg Grunwald şi Christof Janicke, au un trecut puternic ancorat în cercetarea ştiinţifică privind dezvoltarea medicamentelor pe bază de plante şi utilizarea acestora în diferite afecţiuni ale organismului. Cărţile editate şi cele peste 200 de articole publicate în reviste internaţionale de prestigiu, cumulul ştiinţific în cei 20 de ani petrecuţi ca experimentatori, îi recomandă ca autorități în domeniul medical.
Începând din această lună, www.elefant.ro este distribuitorul online al revistelor Playboy și Men’s Health. Intrați pe site și veți găsi o ofertă specială, de care cu siguranță veți profita după ce veți vedea recomandările noastre de lectură din Playboy:
Juriul Man Booker 2011 a dat publicității lista finaliștilor care intră în cursa pentru marele premiu literar. Aceasta este: The Sense of an Ending, de Julian Barnes (Jonathan Cape/Random House), Jamrach’s Menagerie, de Carol Birch (Canongate Books) – tradusă în România, The Sisters Brothers, de Patrick deWitt (Granta/Anansi), Half Blood Blues, de Esi Edugyan (Serpent's Tail/Profile), Pigeon English, de Stephen Kelman (Bloomsbury) și Snowdrops, de A.D. Miller (Atlantic) – tradusă în România.
Esențele rare vin în recipiente mici, așa se spune, și nu cred că se aplică doar parfumurilor. E la fel de valabil și în cazul cărților și al autorilor care te surprind la un moment dat cu o piesă dintr-un altfel de registru decât cel cu care te obișnuise. Este exact ceea ce face Alex Leo Șerban în Litera din scrisoarea misterioasă. Această carte este disponibilă în premieră în format electronic pe www.elefant.ro, în traducerea de excepție a Antoanetei Ralian.
Nu m-am gândit niciodată la moarte cu simpatie. Sau cu acceptare. Sau cu înţelegere. Cred că sunt un om normal, pentru care moartea e un gând îndepărtat, un eveniment nefericit şi un prilej de temeri constante. Încă mai am timp sa fac pace cu ea. Sper! Moartea poate fi uneori simpatică. Amabilă. Agreabilă. Afabilă…ca să începem cu litera a din lista sa de referinţe. Nu e drăguţă, nu vine niciodată când e aşteptată, e ca o damă capricioasă care îşi schimbă poftele cât ai clipi. Mai are şi eşecuri, uneori vine dar pleacă bosumflată, pentru că viaţa învinge. Are tot timpul din lume pentru a contempla fragilitatea umană, pentru a zugrăvi sufletele în culori şi pentru a vedea cerul în tonuri diverse şi pentru a spune poveşti. Şi chiar e o povestitoare talentată. Sensibilă. Cu simţul umorului. Impresionabilă. Directă. Profundă.
E un fel de modă să îţi scrii memoriile după ce ai părăsit o funcţie publică importantă. E tot o modă să promovezi această scriere cu mare tam-tam, chiar dacă materialul pe care îl oferi publicului nu e cine ştie ce original. Genul memorialistic obligă la introspecţie şi la decantarea tuturor evenimentelor pe care le-ai trăit într-o anumită perioadă. Îţi revizuieşti viaţa şi retrăieşti momente delicate ca să le dăruieşti cititorilor o imagine cât mai apropiată de cea pe care o vezi în fiecare zi în oglindă, fără cosmeticalele şi retuşurile de PR care ţi-au folosit în trecut. Şi te autocenzurezi până la limita la care nu mai ştii dacă e bine să îţi aminteşti anumite lucruri, dacă e bine să rememorezi anumite discursuri sau să retrăieşti anumite stări.
Cristina Manole despre literatura din Rusia, Vladimir Putin și Tolstoi. Tare mi-ar fi plăcut să particip la o întrevedere între Serghei Dovlatov și Ernest Hemingway. Să mă fac mică, mică și să ascult cum își povestesc unul altuia secvențe din viața lor. Reală sau imaginară. Sau inventează povestiri ireale cu oameni reali. Sau să-i privesc doar cum tac. Cum tac și beau. Căci și unul și altul au fost niște băutori pe cinste. Băutori, am zis, nu cheflii. Cheflii se mai găsesc și pe la noi, suntem doar un popor vesel și optimist, la români oamenii se sinucid dintr-un prea plin, fără Weltschmerz. Sau alte chestii din astea. Dar așa, trăgători la măsea, zdraveni, mai ales tărie, vodcă sau whisky, mai rar. Și Papa Hem și Seriojka Dovlatov, Dovladka, cum îl alintau prietenii unei namile (1,92 m) de autor născut (mama armeancă, tatăl evreu, el produs 100% exclusiv sovietic) în URSS (1941) și decedat în SUA (1990), țineau la băutură. Și la povești. Spuse sau scrise. Prozele lor au un miros persistent de alcool. Am citit, nu chiar tot ce au scris cei doi, dar în bună și mare măsură.