La sfârşitul anilor ’90, Sufiah Yusof, o puştoaică de 13 ani genială la matematică, ajungea pe prima pagină a ziarelor din Anglia, fiind una dintre cei mai tineri studenţi admişi vreodată la Oxford. Însă tatăl ei imigrant a insistat că fata nu avea un talent ieşit din comun, punându-i succesul pe seama unui program strict de educaţie acasă menit să o protejeze de „iluziile primejdioase şi frivole ale culturii occidentale. Acest regim de studiu includea menţinerea temperaturii din casă la un nivel foarte scăzut pentru a spori concentrarea, precum şi interzicerea sitcom-urilor şi telenovelelor americane, din moment ce tatăl susţinea că acestea „tulbură emoţiile.
Lynn Picknett şi Clive Prince sunt doi autori deveniţi celebri mai ales datorită controversei iscate în jurul celebrului Dan Brown, în care au susţinut că el s-a inspirat pentru Codul lui Da Vinci din cartea lor din 1997, Misterul templierilor. Ulterior, Brown a și recunoscut acest fapt.
Mulţi oameni celebri petrec o grămadă de timp călătorind cu avionul. Şi mai ales la zborurile lungi, te plictiseşti de moarte după ce ai citit toate revistele şi ai zapat prin oferta de entertainment. Atunci ce-ţi rămâne de făcut? Începi să te gândeşti la viaţa ta şi te trezeşti făcând diverse liste, bilanţuri, strategii. Din acest punct de vedere mă simt foarte aproape de Karim Rashid, designer-superfaimos-care-a-devenit-superbogat-după-ce-a-creat-un-coş-de-gunoi, în deceniul trecut, şi care acum patru ani a scris Design your self: Regândeşte modul în care trăieşti, iubeşti, munceşti şi te joci, o carte pe care v-o recomand aici.
Prima dragoste, ultimele ritualuri. În așternuturi a lui Ian McEwan, publicată de Polirom, este o carte de week-end sau de vacanță. Desigur, vacanţa este vacanţă, dar cel care citeşte o carte nu este acelaşi cititor. De aceea, voi spune mai încolo de ce este o astfel de carte. Am spus mai încolo, pentru că vreau să scriu câteva cuvinte despre autor, mai ales că această carte cuprinde două colecţii de povestiri – prima, ca debut, în 1975, a doua în 1978 –, prima fiind distinsă cu Premiul W. Somerset Maugham şi pentru că The Times l-a declarat unul dintre cei 50 de mari scriitori britanici de după 1945. Aş mai adăuga că a fost apreciat de Julian Barnes, care-mi place tare mult. Şi că unele povestiri ale sale s-au ecranizat şi a luat şi alte multe premii.
Ce citeşte o femeie sau un bărbat dimineaţa, în metrou, în drum spre serviciu...? E important că o face, în primul rând. În America, unde altundeva decât în ţinutul ideilor de tot felul, a pornit un fel de leapşă vizuală şi de aici au crescut nişte bloguri cu imagini având aceeaşi temă: orăşeni citind. Orice, oriunde – în metrou, pe stradă, la o terasă, pe treptele universităţii, la coafor, pe stadion sau în sala de aşteptare a unui cabinet medical. Inaugurez o nouă rubrică de recomandări de lectură pentru citadinii care au învăţat de-acum pe de rost feţele celor cu care călătoresc dimineaţa spre birou. Dedicată celor care s-au săturat să privească în gol, meditând la ştirile dimineţii sau la deadline-urile de la serviciu. Celor pentru care lectura unui cotidian are gustul nesuferit al unturii de peşte luate cu forţa în copilărie.
Vlad Dracula vrea să-şi facă dreptate. Cum? Ce spune domnul sangvinic de acolo, din spate? Că nu există Vlad Dracula? Că avem de-a face cu încă o carte care face mişto de istoria românilor, care îl vampirizează pe voievod sau pe orice descendent de-al lui, care aruncă în întuneric biata noastră ţărişoară? Ei bine, da! Şi ce dacă? Jurnalul unui vampir îşi bate joc, mai întâi de toate, chiar de vampiri.
Cum tot repet, nu-i cititor ăla care citeşte numai ce-i place şi ce-l interesează. Ăia sînt doar consumatori. M-am aruncat pe o antologie la care au contribuit oameni pricepuţi în serviciile secrete din România: Un război al minţii. Intelligence, servicii de informaţii şi cunoaştere strategică în secolul XXI. Ăsta da titlu.
Aşa cum ne-a obişnuit, Umberto Eco vine cu încă o piesă literară surprinzătoare şi generoasă: confesiunile sale de romancier. Umberto Eco: „Mă consider un foarte tânăr şi, desigur, promiţător romancier, care a publicat pînă în prezent doar cinci romane şi care va publica nenumărate altele în decursul următorilor cincizeci de ani. […] deşi mă consider mai degrabă un teoretician de profesie, şi doar un amator în calitatea mea de scriitor de romane.
Versiunea engleză a romanului Venea din timpul diez, de Bogdan Suceavă, apărut în două ediţii la Polirom (2004, 2010), va fi prezentată publicului american pe 17 septembrie, în Lansing, Michigan, în librăria EVERYbody Reads, şi pe 18 septembrie, în Detroit, Michigan, în librăria Leopold’s Books. Venea din timpul diez a fost publicat de Northwestern University Press în cadrul seriei Writings from an Unbound Europe, în traducerea lui Alistair Ian Blyth, cu sprijinul programului TPS al Institutului Cultural Român.
Sunday Book Review apreciază această carte a lui Henry Miller, Lumea sexului, publicată iniţial în 1940 şi revizuită mai târziu, ca fiind o „Mică bijuterie milleriană. Cine o citeşte este total de acord cu această afirmaţie. Este mică într-adevăr – versiunea românească la care mă refer aici are doar 115 pagini – şi este o bijuterie pentru că în ţesătura eseului găsim gânduri, idei, impresii, păreri ca nişte mici pietre preţioase răsfirate şi pe care n-am dori să le uităm.
Cea mai controversată operă a lui Carl Gustav Jung, Cartea Roşie, este acum și în România. Cea de-a opta traducere a Cărții Roșii (înaintea celei în franceză, lansată abia acum trei zile) reprezintă cel mai îndrăzneț proiect de până acum al editurii Trei.
Jurnalul din 11 septembrie (TVR Cultural).
Cartea aceasta e ca un strigăt. Ţipătul unei adolescente singuratice, care îşi descoperă cu mânie şi fragilitate sexualitatea, care se blindează într-o lume ciudată, numai a ei. La 15 ani, Melanie se transformă în faţa oglinzii în personaje din picturi celebre, se lasă speriată şi mângâiată de tenebrele nopţii, citeşte cărţi pline de erotism. Se delimitează de fraţii cei mici, se crede matură, îşi pune întrebări legate de Dumnezeu, despre care trage concluzia că trebuie să fie foarte singur. Aşa, cam ca ea. Este o fată bogată, care îşi aşteaptă acasă părinţii plecaţi peste Ocean.